Acum 2 milenii, nişte înţelepţi au venit într-un orășel numit Bethleem, după ce-au văzut un semn ciudat pe cer. În momentul acela, se naşte o poveste care va avea un ecou profund în următorii 2.000 de ani pentru miliarde de oameni. Acești înțelepți erau conștienți că se aflau la capătul unui drum lung care a început cu mai bine de trei luni în urmă în îndepărtatul lor ținut de origine, Mesopotamia. Drumul a avut parte de greutăți și provocări de tot felul, dar direcția în care trebuiau să meargă a fost mereu una clară. Era ceva din cer care indica drumul: unii au numit-o mai târziu stea, dar alții cred că a fost ceva diferit.
Acum 2.000 de ani, acei trei înțelepți din Răsărit au văzut o lumină ciudată care a apărut brusc pe cer și au decis să o urmeze. Ei nu ştiau decât că acea lumină era un semn divin, care a fost acela de a aduce un omagiu noului moștenitor, noului rege care tocmai se născuse (Iisus). Înţelepţii au urmat lumina, care s-a oprit prima dată la Ierusalim. Apoi, ei au urmat lumina care i-a dus în acel orășel situat la 7 km de Ierusalim – Bethleem. Era semnul că s-a încheiat călătoria lor, iar acolo se afla Alesul. Biblia chiar ne spune: „Când s-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, pe vremea regelui Irod, magii au venit din Răsărit la Ierusalim, zicând: „Unde este regele iudeilor care s-a născut? Pentru că steaua Lui am văzut-o în Răsărit și venim să ne închinăm Lui”. Aceste rânduri ale Evangheliei după Matei sunt prima referire la steaua din Bethleem. Mai departe, textul biblic spune: „Iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit a mers înaintea lor până când, ajungând, s-a oprit acolo unde era pruncul. Iar când au văzut steaua s-au bucurat foarte mult.” Aşadar, care ar putea fi acea lumină care i-a ghidat aparent inteligent pe magi pe parcursul întregii călătorii?
Există multe răspunsuri posibile: de la aliniamente astrologice până la fenomene astronomice neobișnuite precum meteoriți, supernove sau comete. Dar toate aceste posibilități nu explică comportamentul ciudat pe care l-a avut acea stea singulară care i-a ghidat pe magii de la Răsărit. Un comportament pe care unii savanți nu au ezitat să-l califice drept „inteligent”.
Steaua de la Bethleem nu a indicat doar calea ce trebuia urmată de către magi, ci, ceea ce este și mai important, s-a oprit de două ori pentru a indica unde ei trebuie să se oprească: mai întâi la Ierusalim (unde s-au întâlnit cu regele Irod) și apoi la Behtleem, unde s-a născut Iisus. Nu există niciun fenomen natural care să poată justifica acest minune; doar dacă ar fi fost ceva ce avea un control inteligent ar fi putut explica acest comportament. Dacă se admite realitatea poveștii biblice, nu există nicio explicație naturală care să se potrivească cu descrierea stelei din Bethleem.
În imaginația populară, steaua de la Bethleem este reprezentată ca o mare cometă, cu coada ei caracteristică. O imagine care se datorează în mare parte picturii lui Giotto din 1304  – „Adorarea magilor”, în care apare o mare cometă. Artistul italian, fără doar şi poate a fost influențat cel mai probabil de cometa Halley, un corp ceresc care se apropie de Pământ la fiecare 76 de ani şi care a fost văzut în anul 1301. E adevărat că această cometă Halley s-a apropiat de Terra în apropierea anilor în care s-a născut Iisus, fiind înregistrată ca eveniment de astronomii chinezi între lunile martie și aprilie ale anului 5 î.Hr., în constelația Capricornului. Dar, cometele nu se opresc să indice un loc anume, ca în cazul magilor. Este imposibil ca c cometă să poată ghida atât de amănunțit, până în punctul de a se opri deasupra unui mici localităţi.
Dar nici meteoriții nu par a fi nici un răspuns satisfăcător. Acestea sunt fenomene destul de obișnuite și atât de efemere încât este greu de crezut că ele au fost ceea ce au văzut magii. De asemenea, o conjuncție a mai multor planete, precum cea care a avut loc între Jupiter și Saturn în anul 7 î.Hr., nu explică fenomenul descris în textul biblic: sunt fenomene trecătoare, de doar câteva ore, care nu au putut deveni ghidul unor călători care timp de câteva luni au străbătut mii de kilometri. În plus, un alt detaliu care nu trebuie uitat este că aceste călătorii se făceau de obicei în timpul zilei, iar cu lumina Soarelui este practic imposibil să vezi o cometă sau o stea. Și, desigur, dacă ar fi existat vreo stea nouă atât de strălucitoare încât să fie văzută în plină zi, ar fi fost un spectacol de o asemenea amploare încât ar fi existat înregistrări scrise ale acelei minuni în întreaga lume. Dar nimeni, în afară de magii din Orient, nu a perceput nimic anormal pe cer…