Există multe povești în diverse civilizații care spun cum oamenii sau zeitățile au fost transportați prin uși aproape magice. Acest lucru îi face pe mulți să se întrebe: au reușit strămoșii noștri să deschidă portaluri către alte dimensiuni? Există o serie de zone din întreaga lume cunoscute a fi drept „focare energetice” – de la megaliți antici la liniile ley, se spune adesea că aceste zone produc portaluri hiperdimensionale.
Deși nu știm exact cum să deschidem un portal către o altă dimensiune, există dovezi că fenomenul ar putea exista în realitate. De obicei, zonele în care se găsesc portaluri au un anumit tip de semnificație electromagnetică și se găsesc în apropierea depozitelor mari de cuarț sau alte minerale cu proprietăți piezoelectrice. De aceea, nu am fost atât de surprinși când NASA a anunțat în 2012 că fizicianul Jack Scudder, de la Universitatea din Iowa (SUA), a găsit dovezi ale portalurilor create de interacțiunea dintre magnetosferele Pământului și Soarelui. Aceste portaluri sunt extrem de volatile și imprevizibile, deschizându-se și închizându-se într-o clipă. Dar Scudder a găsit puncte sau regiuni de difuzie a electronilor, care au permis sondelor NASA să le localizeze și să le studieze.
Portalurile interdimensionale au fost mult timp dispozitive în literatura SF, dar ele își au locul în nenumărate culturi antice. Noi, oamenii moderni ne-am pierdut treptat conexiunea cu pământul, dar în vremurile străvechi oamenii au fost capabili să distingă în mod natural câmpurile energetice și punctele fierbinți de pe Pământ. Strămoșii noștri au identificat anumite locuri considerate anormale din punct de vedere energetic, iar în aceste zone vom găsi temple care au trecut testul timpului. Sau catedrale gotice construite pe un teren pe care păgânii îl considerau sacru. Aceste locuri energetice sunt considerate sacre, deoarece reprezintă zone în care templul nostru interior – mintea – poate accesa stări superioare de conștiință, se poate conecta cu entități extradimensionale sau poate experimenta stări extracorporale. Nu se ştie dacă aceste zone au reprezentat întotdeauna portaluri dimensionale pentru minte sau portaluri pentru corpul fizic.
Un posibil portal străvechi este Puerta de Hayu Marca sau Puerta de Aramu Muru, situat în Peru. Aflat pe un platou de lângă malul vestic al Lacului Titicaca, Puerta de Hayu Marca înseamnă Poarta Zeilor. Cu o înălțime și o lățime de 6 metri, Hayu Marca pare a fi o ușă către nicăieri sculptată într-un perete de stâncă într-o zonă îndepărtată cunoscută sub numele de Valea Spiritelor sau Pădurea de Piatră. Legenda spune că atunci când conchistadorii spanioli au sosit în Peru pentru a jefui aurul incașilor, un preot pe nume Amaru Meru a folosit Hayu Marca ca portal pentru a scăpa. Se presupune că Meru a plasat un disc de aur, cunoscut sub numele de „Cheia celor șapte raze de zei”, într-o gaură din centrul porții sculptate din Hayu Marca, deschizând un portal și permițându-i să treacă prin piatră pentru a nu mai fi văzut niciodată.
Poarta de la Aramu Muru
Cei care au vizitat Hayu Marca au raportat existența unor câmpuri energetice neobișnuite, unii susținând că pot simți energia pulsatorie care emană din stâncă punând mâna în centrul acesteia.
Totuşi, mai mulţi fizicieni spun că probabil trăim într-un univers multidimensional. Ei cred că dincolo de realitatea noastră tridimensională, pot exista de fapt 10 sau 11 dimensiuni diferite, toate cu propriile lor legi fizice. Ar putea exista o confluență de evenimente electromagnetice care să deschidă ocazional un portal către una dintre alte dimensiuni? Ar putea avea vreo legătură cu toate fenomenele paranormale efemere?