William Peters a lucrat ca voluntar intr-un spital, cand a avut o intalnire ciudata cu un om aflat pe moarte… intalnire care i-a schimbat viata. Pe muribund il chema Ron, fusese puscas marin si suferea de cancer la stomac. Peters vorbea pana la trei ore pe zi cu Ron, citindu-i acestuia povesti de aventura.
Intr-o zi, Peters ajunsese langa Ron in jurul pranzului; muribundul se afla intr-o stare de semiconstienta. Peters a inceput sa-i citeasca pasaje din povestirea lui Jack London „Call of the Wild”; in timp ce facea acest lucru, inexplicabilul se produse. Peters spune ca a simtit deodata cum o forta i-a zdruncinat corpul, tragandu-l in afara corpului. Peters era acum un spirit, care plutea deasupra lui Ron, privind in jos la omul care se afla pe moarte. Apoi, el vazu alaturi spiritul lui Ron, plutind alaturi de el, care se uita la aceeasi scena de mai jos.
„S-a uitat la mine si mi-a dat o privire fericita, multumita, de parca mi-a spus „Priveste, iata-ne”, spune Peters.
Peters spune ca apoi a simtit cum spiritul sau i-a intrat din nou in corp. Experienta n-a fost decat o singura clipa. Ron a murit la scurt timp dupa aceea, dar Peters a ramas cu acea experienta, ce poate fi denumita „experienta impartasita a mortii”.
Cei mai multi dintre noi au auzit de experientele in apropierea mortii: povestile cu oameni care au murit si s-au intors la viata, dupa ce au experimentat un tunel si o lumina la capatul tunelului. Cu toate acestea, exista o alta categorie de experiente in apropierea mortii, care sunt, in unele privinte, chiar mai enigmatice. Povestiri despre experientele impartasite ale mortii circula de la sfarsitul secolului al 19-lea. Astfel, moartea era experimentata nu doar de catre cei muribunzi, ci si de cei aflati in apropierea persoanelor muribunde (fizic sau emotional), care simteau senzatiile de moarte.
Extrem de ciudat!