În toamna anului 1954, în toată Europa de Vest au avut loc mai multe evenimente surprinzătoare de întâlniri cu OZN-uri și „ființe extraterestre”. Majoritatea martorilor au fost săteni. Vom vorbi despre un caz care a avut loc într-un orășel din Toscana, Italia şi care a apărut într-un cotidian italian.
Rosa L.D. era o țărancă de 40 de ani, mamă a patru copii, proprietară a unei ferme numită „La Collina” din provincia Arezzo, Italia. Era luni, 1 noiembrie 1954. În acea dimineață, Rosa se îndrepta să meargă ca de obicei la biserică. În ziua aceea se trezise foarte devreme pe la 6 și jumătate dimineața, având câteva lucruri importante de făcut. Ea s-a decis să poarte o rochie nouă pe care o păstrase pentru ocazie și niște pantofi noi.
Și-a părăsit casa cu un buchet mare de flori pe care l-a cules cu o zi înainte cu intenția de a merge la cimitir după liturghie. A luat-o pe o potecă care să o ducă spre biserică. La jumatatea drumului, femeia si-a dat seama ca dimineaţa aceea era o rouă abundentă, aşa că ea şi-a scos pantofii ca să nu se ude, ţinându-i cu mâna stângă, în dreapta purtând buchetul de flori. Mergând desculţă pe potecă, Rosa a intrat într-o pădure mică, când s-a oprit brusc, fiind surprinsă să vadă un dispozitiv foarte ciudat aflat jos, pe marginea drumului. Rosa a rămas nemișcată ceva timp, neştiind cum să acționeze. Obiectul ciudat avea forma a două conuri, era de o culoare maro metalizat şi cu reflexe aurii. Avea o înălțime de peste 2,5 metri, 2 metri în diametru și avea o uşă complet deschisă.
Curiozitatea a făcut-o să se apropie de uşă, văzând dincolo de ea două scaune mici în fața a ceea ce părea a fi un bord foarte luminat. Existau şi câteva ferestre mici. Deodată, Rosa a auzit un zgomot printre crengi și în depărtare, la câțiva metri, a văzut două ființe mici apărând printre tufișuri, ceea ce a făcut-o pe femeie să încremenească. Erau ființe care păreau foarte zâmbitoare, fără a da niciun semn că ar fi o amenințare pentru ea. Fiinţele gesticulau, de parcă ele încercau să se facă înțelese. Aveau ochi foarte negri, erau mici de statură (maxim 1 metru), semănau mult cu oamenii, fețele lor erau aproape perfecte, deși aspectul lor era mai degrabă îmbătrânit din cauza pielii cu riduri.
Ființele ciudate purtau un costum dintr-o singură piesă, de culoare gri-albăstruie, având o pelerină la spate, iar pe cap purtau un fel de cască. Ele s-au apropiat încet de ea, cu o față veselă și prietenoasă, vorbind cu o voce puternică și ascuțită într-o limbă ciudată. În acel moment Rosa a rămas nemișcată, așa că ființele au profitat de ocazie pentru a se năpusti asupra ei și a-i smulge buchetul de flori și pantofii. Rosa şi-a dat seama că, în ciuda dimensiunii lor, aceste ființe posedau o mare putere. A încercat să-și ia înapoi lucrurile, dar n-a putut. Femeia a intrat în panică, şi, de teamă să nu sufere vreun rău, a alergat spre copaci, ascunzându-se cât a putut de bine în pădure.
În timp ce se îndepărta, a văzut cum acele făpturi au inspectat cu mare curiozitate buchetul de flori, au ridicat niște obiecte pe care le lăsaseră pe pământ și apoi s-au apropiat de navă, au pus totul înăuntru și apoi s-au întors la loc, începând să caute. Se uitau prin împrejurimi, căutând-o ​​pe Rosa care, deja speriată de moarte, a continuat să se târască prin iarbă și a reușit astfel să se îndepărteze de fiinţele ciudate. Din depărtare, a observat cum acele ființe au intrat în mica navă câteva minute mai târziu și au închis ușa navei. La scurt timp după, făcând un zgomot mare și degajând mult fum și flăcări, acel dispozitiv a început să se ridice și într-o clipă a dispărut pe cer.