La 7 iulie 1948, la ora 2:29, un straniu obiect a căzut pe teritoriul mexican într-o zonă situată la 45 de km la sud de Laredo, o localitate din Mexic. Se pare că obiectul zburător a fost văzut cu 1 oră și 7 minute mai devreme de către un radar, survolând statul Washington şi deplasându-se cu o viteză de peste 4.000 de km/h, o viteză absolut imposibilă pentru anii respectivi pentru orice tip de avion.
Aviația mexicană ca și cea americană au intrat imediat in acțiune, dar fără să înregistreze niciun rezultat. Doar a doua zi, un avion american, a reușit să localizeze resturile unui obiect aflat pe pământ, care încă mai fumega. Focul foarte puternic distrusese totul, obiectul metalic fiind complet dezintegrat de explozie. Cercetările care au urmat au dus la concluzia că obiectul respectiv trebuia să fir avut o formă circulară, cu un diametru de 27 metri, o înălțime de 8 metri și 5 sau 6 trepte distribuite pe axul central.
În structura care mai fumega se putea observa un corp calcinat a unei creaturi lungi de 1,37 metri, cu un cap proporțional mai mare decât cel uman, cu orbite anormal de mari și dispuse în așa fel încât îi permitea să aibă posibilitatea unei priviri de 180 de grade. Reprezentanții aviației americane au executat circa 500 de fotografii legate de accidentul respectiv și toate au ajuns în casetele secrete ale Ministerului Apărării. Aceeași soartă a avut, probabil, și cadavrul respectiv, care, în ziua de 8 iulie, a fost transportat cu un elicopter C47 în mod aproape sigur la baza militară de la White Sands. Și resturile calcinate ale obiectului căzut au fost strânse și transportate cu autocare la Loredo. Din acel moment nicăieri și nimeni nu a mai pomenit de „Extraterestrul din Laredo”.
A urmat o liniște desăvârșită care a durat peste 30 ani. După aceea, se pare că fotografiile au ajuns pe mai multe căi la unii cercetători ufologi. Cadavrul calcinat a creat noi enigme. Contrar declarațiilor inițiale ale ufologilor, a rezultat că trupul avea doar o lungime de 86,3 centimetri. În rest, examinarea a ajuns la concluzia că este vorba de… un om! Unii au avansat ipoteza că acea creatură a fost de fapt, o maimuță din specia Rhesus sau un urangutan, iar obiectul era o rachetă, de tipul celei germane V2.
Există teoria că Forțele Aeriene Americane ar fi lansat în mod deliberat o diversiune, făcând să se creadă în existența extratereștilor, pentru motive care ar fi discutabile. Dr. Gregory Kennedy, care lucra la Muzeul Smithsonian, la secția cercetarea spațiului, a afirmat că între 1948 și 1949 au avut loc patru lansări de rachete V2 având la bord maimuțe vii Rhesus, animale cu o înălțime de maximum 65 cm. Proiectul acesta purta numele convențional de „Proiectul Hermes”.
Dar, totuşi… Se spune că racheta V2 a fost lansată de la White Sands și a căzut la LAredo. Se ştie însă că autonomia acestor rachete era de maxim 400 km, ori distanța dintre cele două localități este de 1600 km. În plus, cadavrul creaturii măsura 86 cm, adică cu 20 de cm mai mult decât mărimea maimuțelor folosite la lansare. Dacă luăm în considerare faptul indiscutabil că un corp carbonizat se reduce în mod obișnuit până aproape de jumătate, reiese că ființa vie măsura cel puțin 1,70 metri. Totodată, observat în statul New York cu 1 oră înainte, înseamnă că obiectul respectiv a zburat cu o viteză de 4.000 de km/h. Or niciun avion din perioada aceea nu putea să atingă o asemenea viteză. Rezultă clar că obiectul lansat la White Sands nu era o rachetă V2, ci un nou tip de navă, având o autonomie de zbor mai mare. Încă un amănunt serios care nu și-a găsit explicația: creatura avea la ambele mâini câte 4 degete!