Mulți cercetători sugerează că o civilizație foarte avansată a existat în trecutul Pământului, dar a fost distrusă din cauza unor circumstanțe misterioase. Acest argument este susținut de descoperiri arheologice care sfidează explicațiile științifice contemporane. O teorie sugerează că ființele extraterestre au vizitat planeta și au împărtășit cunoștințele și tehnologia, făcând posibile progrese uimitoare cu milenii în urmă. Unii susțin că anticii stăpâneau tehnologiile dincolo de înțelegerea noastră actuală. Unele dintre inovațiile de astăzi pot avea rădăcini străvechi. Narațiunile antice menționează chiar posibilitatea unui război nuclear antic și vehicule aeriene avansate. Se sugerează că anticii aveau abilități spațiale și o înțelegere cosmică superioară contemporanilor lor.
În 1963, inginerul român Doru Todericiu a analizat cu atenție un manuscris de 450 de pagini, din secolul al XVI-lea, aflat în Arhivele Naționale din Sibiu. După ce a examinat cu atenție conținutul științific și tehnologic al manuscrisului, el l-a identificat ca fiind o lucrare care se ocupă de diverse complexități în domeniul artileriei și balisticii. Todericiu a descoperit că Conrad Haas, autorul celei de-a treia secțiuni a manuscrisului, a consemnat concepte remarcabile legate de construcția rachetelor.
Manuscrisul sibian continuă să intrige datorită discrepanței sale cu narațiunea istorică convențională, atrăgând un interes din ce în ce mai mare. Sunt disponibile informații limitate despre viața lui Conrad Haas, care s-a născut lângă Viena, în Dornbach. Haas a slujit la Curtea imperială din Viena, ca şi ofiţer de artilerie. Cariera sa l-a dus probabil în Transilvania în 1551, unde s-a alăturat forțelor imperiale.
Între 1529 și 1569, Haas a scris manuscrisul, care dezvăluie, printre altele, cea mai veche explicație a principiului fundamental al rachetelor cu mai multe etape. Haas discută despre consolidarea rachetelor și aplicarea combustibililor lichizi, descriind și ilustrând rachete în două și trei etape. Scris în limba germană, manuscrisul sibian sugerează că a fost formulat pe baza unor texte și mai vechi. Acesta conturează în mod elaborat principiile care stau la baza rachetelor și afișează schițe ale modelelor de rachete spațiale în trei etape. Documentul dezvăluie o gamă de tehnologii, oferind instrucțiuni privind formularea amestecurilor de combustibili destinate să servească drept propulsori lichizi pentru rachete.
În plus, sunt prezente în text aluzii la călătorii pe Lună. Potrivit savanților români, manuscrisul conține narațiuni ale unui individ care a ajuns la satelitul Pământului cu ajutorul unui avion zburător. În plus, manuscrisul oferă descrieri ale unui combustibil antic compus din mai multe elemente rare. Aceste tipuri de rachete, la rândul lor, au ajuns să fie lansate mai târziu de la Capul Kennedy și folosite de cosmonauți în programele Mercury, Gemini și Apollo.
Se pare că autorul a avut o viziune asupra viitorului. Autenticitatea manuscrisului este incontestabilă pentru experți, care, totuși, preferă să se abțină de la a comenta conținutul lui. S-ar putea considera ca fiind SF, dacă nu ar fi descoperite şi alte texte asemănătoare în trecut. Manuscrise precum cel de la Sibiu au potențialul de a revoluționa modul în care oamenii concep istoria noastră.
Rămâne un mister dacă Haas a reușit să-și realizeze proiectele și să le transforme în realitate. Există însă rapoarte care indică un eveniment petrecut la Sibiu în 1550, unde se spune că ar fi fost lansată o rachetă. Se crede că Conrad Haas ar fi fost pionierul în crearea unui astfel de dispozitiv. Potrivit lui Haas, el a petrecut peste 25 de ani dezvoltând un avion unic. Cea mai mare provocare în acest context a fost găsirea unui combustibil cu potențialul de a-l duce pe cer.

Pe scurt, următoarele inovații și progrese pot fi atribuite lui Conrad Haas:– Concept de rachetă cu mai multe etape;– Aranjarea combinațiilor de propulsoare în trepte de rachetă;– Utilizarea diferitelor amestecuri de combustibili în funcție de tipul, performanța, aplicarea și proiectarea rachetelor;– Integrarea propulsiei cu combustibil lichid;– Utilizarea aripioarelor stabilizatoare în formă de deltă;– Predicția conceptului de navă spațială modernă.