Cel mai bun argument al existentei reincarnarii este acela al relatarilor unor oameni despre vietile trecute, relatari luate sub hipnoza. Dar oare putem avea incredere in ele? Referitor la „amintirile” improspatate prin hipnoza exista anumite suspiciuni serioase: informatiile furnizate de catre personalitatile evocate din «vieti anterioare» sunt dependente de cunostintele existente la momentul respectiv (data regresiei hipnotice) in cultura mondiala. In multe cazuri, desi informatiile survenite pe aceasta cale concorda cu realitatea, prin descoperiri ulterioare sunt infirmate, aruncand o umbra de indoiala asupra veridicitatii «vietilor anterioare».
In lucrarea lui Ian Wilson – „Reincarnation” – sunt aduse in discutie cateva asemenea cazuri. Unul dintre ele se refera la o «personalitate» ce a trait in timpul domniei faraonului Ramses al III-lea. In loc de a da numele folosit pe atunci pentru resedinta faraonului – conform descoperirilor recente acest nume fiind No – «egipteanul» folosea numele Teba, dat de greci mult mai tarziu. Totodata, se stie ca in Egiptul antic numele faraonilor nu era insotit de numeralele ordinale. Ramses al III-lea este un nume dat de egiptologi abia in secolul trecut, pentru claritate istorica. (…) Un alt caz a desemnat o personalitate ce a trait in America de Nord in secolul al XI-lea, fiind martor al invaziei vikingilor. In descrierea data acestora, ei purtau coifuri cu coarne. Desi aceasta este o cunostinta comuna pentru multi, mai recent sa descoperit ca vikingii nu foloseau asemenea coifuri in lupta, decat in ritualurile religioase. In lupta foloseau coifuri conice. In mod straniu, cunostintele avute de persoana supusa regresiei hipnotice au conditionat mesajul personalitatii evocate din urma cu noua secole. Aceste fapte ne demonstreaza ca «personalitatile anterioare» depind in mare masura de cea actuala, starnind serioase indoieli asupra veridicitatii metodei”.
Pe cat de multa reclama i se face hipnozei, a carei obiectivitate e considerata de necontestat de catre sustinatorii ei, pe atat de putin sunt cunoscute criticile legate de acest subiect. Dr. Larry Garrett, un hipnotist american care a avut mai mult de 500 de pacienti carora le-a aplicat tehnica de hipnoza regresiva, constata ca amintirile subiectilor erau inexacte chiar si in ceea ce privea evenimente normale din viata cotidiana. Cei hipnotizati combinau amintirile cu elemente imaginare: „De multe ori s-a intamplat ca oamenii sa nascoceasca tot felul de lucruri din dorinte, fantezii, vise, lucruri de genul acesta… Oricine se ocupa de hipnoza si realizeaza acest tip de regresie va descoperi ca de multe ori oamenii au o imaginatie atat de vie, incat vor inventa te miri ce, doar ca sa fie pe placul hipnotistului.”
Sustinand acelasi punct de vedere, Allenn Spraggett, un alt cercetator al experientelor de regresie hipnotica, observa ca „aceasta metoda este plina de riscuri, cel mai mare dintre toate provenind din tendinta inconstienta a mintii omenesti spre fantezia dramatica. Ceea ce apare prin hipnoza poate fi la fel de bine un vis despre o existenta anterioara, pe care subiectul si-ar fi dorit sa o traiasca sau chiar crede, adevarat sau fals, ca a trait-o… Un psiholog a dispus unui grup de subiecti in stare de hipnoza sa-si aminteasca de o existenta anterioara; ceea ce s-a si intamplat, fara absolut nicio exceptie. Cateva dintre relatarile astfel obtinute includeau numeroase detalii chiar pline de culoare, deosebit de convingatoare… Cu toate acestea, la o noua sedinta, rehipnotizati fiind, fiecare membru al grupului a reusit sa lege toate detaliile atribuite initial unei existente anterioare de surse normale: o persoana cunoscuta in copilarie, scene dintr-un roman citit sau dintr-un film vazut cu ani inainte, etc”.
Jean Prieur, un cercetator al cazurilor de asa-zisa amintire a vietilor anterioare observa ca „reincarnarea maguleste eul persoanelor care se simt dezamagite de o viata prozaica. Au trait mereu la Roma, in Grecia, in Egipt, in India, in Tibet (tari binecunoscute si despre care stim oricand cate ceva), dar niciodata in Choresmia, in Atropaten, in Arachozia, tinuturi adevarate, dar cunoscute doar de eruditi. Au fost mereu florentini, dar niciodata masageti, au fost aragonezi, dar niciodata cherusci. Dar masagetii si cheruscii au existat cu adevarat. De ce nu s-ar reincarna?