Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
Una dintre cele mai vechi civilizații cunoscute, cea a sumerienilor, a fost responsabilă pentru că a pus bazele multor domenii de cunoaștere în societatea actuală, de la agricultură la drept: dar, ei au şi fost observatori excelenți ai stelelor. În jurul anului 3500 î.Hr., de exemplu, scrierile și reprezentările sumeriene au organizat deja sistemul nostru solar într-un mod foarte asemănător cu cel pe care îl cunoaștem astăzi. Totuşi, la sumerieni apărea în plus şi planeta Nibiru (cunoscută azi ca „Planeta X„) – un corp ceresc de dimensiunea lui Jupiter și care se presupune că ar trece prin sistemul solar la fiecare 3.600 de ani, provocând daune în sistemul solar, inclusiv asupra Pământului.
În limitele exterioare ale sistemului nostru solar, dincolo de orbita lui Neptun, există o lume misterioasă și încă nevăzută. Acest corp ceresc ipotetic a făcut obiectul unor intense dezbateri și speculații științifice de când existența sa a fost propusă pentru prima dată, în 1906. Acum, un nou studiu publicat pe arXiv de o echipă de la California Institute of Technology, Université Côte d’Azur și Southwest Research Institute a oferit dovezi convingătoare care susțin prezența acestei planete enigmatice.
Din punct de vedere științific, originea ipotezei Planetei X provine din anomaliile orbitale ale obiectelor transneptuniene (TNO). De-a lungul anilor, astronomii s-au întrebat dacă nu cumva aceste anomalii orbitale ar putea fi explicate prin influența gravitațională a unei planete necunoscute, estimată la aproximativ 5 până la 10 ori masa Pământului, care orbitează în jurul Soarelui la o distanță de sute de unități astronomice (UA). Pur și simplu, ceva ciudat se întâmplă dincolo de Neptun.
Comunitatea astronomică este împărțită cu privire la existența Planetei X. Unii oameni de știință susțin că anomaliile orbitale observate ar putea fi rezultatul unor alți factori, cum ar fi autogravitația unui disc masiv de planetezimale (care sunt bucăți de resturi care formează discuri în jurul planetelor). Cu toate acestea, autorii studiului, Konstantin Batygin și Mike Brown, nu sunt de acord. În 2015, ei au obţinut primele dovezi că o planetă gigantică urmărește o orbită neobișnuită și alungită în sistemul solar exterior. De atunci, au lucrat din greu pentru a dovedi că simulările lor pe computer nu sunt doar precise, ci reflectă și ceea ce se întâmplă în zonele exterioare ale sistemului nostru solar.
„Posibilitatea unei noi planete este cu siguranță incitantă pentru mine, ca om de știință planetar și pentru noi toți”, spunea în 2015 directorul diviziei de științe planetare a NASA, Jim Green. „Este prea devreme să spunem cu siguranță că există așa-numita Planetă X. Ceea ce vedem este o predicție timpurie bazată pe modele și observații limitate. Este începutul unui proces care ar putea duce la un rezultat interesant”.
Acest nou studiu oferă o nouă perspectivă asupra ipotezei Planetei X, concentrându-se pe TNO-uri. Luându-se în considerare toţi factorii care influenţează orbitele TNO-urilor (gravitaţia planetelor gigantice cunoscute, forțele exercitate de obiectele din galaxia noastră în afara sistemului nostru solar, precum și stelele trecătoare), cercetătorii au demonstrat că doar prezența Planetei X pot explica în mod natural distribuția observată a orbitelor acestor TNO-uri.
Una dintre descoperirile cheie ale studiului este că Planeta X poate direcționa orbitele TNO-urilor îndepărtate cu semi-axe majore mai mari de 100 UA în traiectorii care traversează planeta Neptun; fără planeta X simulările dau greş. Pe scurt, există ceva acolo care cauzează aceste efecte, iar studiul susține că cauza acestor schimbări gravitaționale este cel mai probabil o planetă masivă.
Pentru a realiza acest lucru, echipa a dezvoltat o nouă procedură, pentru a compara rezultatele simulării cu observațiile existente. Studiul face, de asemenea, câteva predicții testabile care pot fi evaluate cu cercetări viitoare, folosindu-se modelul care va fi gata în curând.
Dacă ar fi confirmată, descoperirea Planetei X nu numai că ar rescrie înțelegerea noastră asupra arhitecturii sistemului solar, ci ar ridica și întrebări interesante despre formarea acestuia și despre posibilitatea unor lumi nedescoperite în zonele îndepărtate ale vecinătății noastre cosmice.
Sursa: articolul ştiinţific „Generation of Low-Inclination, Neptune-Crossing TNOs by Planet Nine” / arxiv.org