In luna noiembrie a anului 2002, a avut loc la Montpellier primul „Forum international al budismului si al medicinii”, a carui misiune consta, sub egida savantilor, a cercetatorilor, a medicilor sau a maestrilor spirituali, in a confrunta budismul si medicina – si, mai exact, in a studia posibilele contributii aduse de atitudinea budista in privinta bolilor si a suferintelor.
Pentru budisti, multi oameni sufera fiindca nu se cunosc pe ei insisi, au o viziune negativa despre ceea ce sunt cu adevarat si, in consecinta, asteapta in permanenta o compensatie din exterior, sub o forma sociala sau alta (o rasplata, o avansare, un obiect, un compliment…) Dar, evident, nimic din toate astea nu poate compensa cu adevarat ceea ce lipseste in interior, iar individul nu va ajunge decat sa sufere. Aceasta situatie genereaza trei „otravuri”: atasamentul, ura, prejudecatile.
Atasamentul. Pentru ca nu este sigur nici de sine, nici de ceilalti, individul se ataseaza de obiecte, sau de alte persoane ca si cum ar fi tot niste obiecte. Avaritia sordida si crima pasionala sunt cele doua extreme ale acestui fel de a fi. Insa chiar si traindu-l intr-un mod mai putin exacerbat, si dupa cum indica si numele, el ne „ataseaza”, ne leaga in sensul cel mai propriu. Unul sta tintuit in fata televizorului, altul nutreste o pasiune dureroasa, iar un altul nu se va gandi decat la bunurile lui materiale. Prin urmare, toti vor fi, intr-un anumit mod, mutilati si incapabili sa abordeze lumea – inclusiv propria lor lume interioara, asa cum este, in imensa ei bogatie si diversitate.
Ura. Intrucat nu intelege lumea si se simte rau din aceasta cauza, individul va avea tendinta de a deveni agresiv si a purta in el sentimente negative, cum ar fi furia si ura. Pana la un anumit punct, de altfel, furia, ca orice agresivitate indreptata spre exterior, poate fi o stare utila. Ea impiedica acea negatie pe care o purtam in noi sa ne roada si sa ne slabeasca puterile. Dar n-o face decat pe moment, pentru ca, siliti fiind sa traim cu ura contra semenilor, lumea noastra interioara sfarseste prin a deveni la fel cu lumea pe care o proiectam in exterior.
Prejudecatile. In acelasi mod, aceasta incapacitate de a ne intelege pe noi insine si lumea ne face sa avem prejudecati, adica bariere mintale care ne blocheaza drumul spre toate experientele noi si contribuie in a face din spiritul nostru o inchisoare.
Acestor trei otravuri, gandirea budista le opune cele doua cai spre starea de bine care sunt meditatia si compasiunea. Ele constituie, conform maestrilor, o sursa inepuizabila de vindecare si de remedii pentru toate suferintele.