Originile alchimiei occidentale pot fi urmărite în Egiptul antic, în jurul orașului Alexandria. Unul dintre cele mai importante personaje din mitologia alchimiei este Hermes Trismegistus. Numele acestei figuri derivă de la zeul egiptean al înțelepciunii, Thot, omologul său grec fiind acela de Hermes. Se crede că Hermes Trismegistus este autorul „Tăbliţei de smarald”.
„Tăbliţa de smarald” este o tăbliță din piatră verde, în care sunt înscrise secretele Universului. Sursa tăbliţei originale de smarald este neclară; de aceea este înconjurată de legende. Cea mai cunoscută este aceea conform căreia tăblița a fost găsită într-un mormânt sub statuia lui Hermes din Tyana.
Creatorul Tăbliţei de smarald este considerat a fi zeul egiptean Thot, care și-a împărțit cunoștințele în 42 de plăci de smarald, codificând marile principii științifice care guvernează Universul. Legenda spune că, după căderea zeilor, tăblițele au fost ascunse pentru ca nicio ființă umană să nu le găsească. Doar Thoth, la întoarcerea sa în acea dimensiune, a fost capabil să recupereze artefactele misterioase.
O altă legendă sugerează că Seth, cel de-al treilea fiu al lui Adam și al Evei, a fost cel care a scris inițial tăbliţa. Alții cred că tăblița a fost ținută cândva în Chivotul Legământului. Unii chiar susțin că sursa originală a Tăbliţei de smarald este legendarul oraș Atlantida.
Deși s-au făcut diverse afirmații cu privire la originile Tăbliţei de smarald, până în prezent nu au fost găsite dovezi verificabile care să le susțină. Cea mai veche sursă documentabilă a textului Tăbliţei de smarald este „Kitab sirr al-haliqi” („Cartea Secretului Creației și a Artei Naturii„). Aceasta a fost o lucrare arabă scrisă în secolul al VIII-lea d.Hr. și atribuită lui Balinas. Balinas este cel care ne oferă povestea modului în care a descoperit Tăblița de smarald în mormânt. Pe baza acestei lucrări arabe, unii cred că Tăblița de smarald a fost, de asemenea, un text arab scris între secolele al VI-lea și al VIII-lea d.Hr., mai degrabă decât o lucrare din antichitate, așa cum au susținut mulți.
În timp ce Balinas a susținut că Tăblița de smarald a fost scrisă inițial în limba greacă, documentul original pe care se presupune că l-a deținut nu mai există, dacă într-adevăr a existat vreodată. Unii spun că textul a ars în Biblioteca din Alexandria. Cu toate acestea, versiunea lui Balinas a textului în sine a devenit rapid binecunoscută și a fost tradusă de diverși oameni de-a lungul secolelor. În secolul al XII-lea d.Hr., Tăblița de smarald a fost tradusă în limba latină de către Hugo von Santalla.
Tăbliţa de smarald avea să devină unul dintre stâlpii alchimiei occidentale. A fost un text extrem de influent în alchimia medievală și renascentistă. Pe lângă traducerile Tăbliţei de smarald, au fost scrise și numeroase comentarii cu privire la conținutul acesteia. De exemplu, o traducere a lui Isaac Newton a fost descoperită printre lucrările sale alchimice. Această traducere se află în prezent în Biblioteca King’s College din Universitatea Cambridge. Alți cercetători notorii ai Tăbliţei de smarald au fost Roger Bacon, Albertus Magnus, John Dee și Aleister Crowley.
Interpretarea textului Tăbliţei de smarald nu este o chestiune simplă, deoarece este, până la urmă, un text ezoteric. O interpretare, de exemplu, sugerează că textul descrie șapte etape ale transformării alchimice – calcinare, dizolvare, separare, conjuncție, fermentare, distilare și coagulare. Cu toate acestea, în ciuda diferitelor interpretări disponibile, se pare că niciunul dintre autorii lor nu pretinde că deține cunoașterea întregului adevăr. În plus, cititorii sunt încurajați să citească textul și să încerce să interpreteze și să găsească ei înșiși adevărurile ascunse.