Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
Pământul are un efect gravitațional mai puternic decât ar trebui, ţinând cont de masa sa. Măsurătorile masei Pământului ne spun că aceasta ar trebui să fie de aproximativ 5.973811512E+24 kg. Cu toate acestea, Pământul are, de fapt, aproximativ 5.974110203E+24 kg. La prima vedere, s-ar putea să nu pară o mare diferență. De fapt, este o diferență de aproximativ 0,005%. Deși acest lucru ar putea să nu pară foarte mult la scara umană normală, este ceva uriaș la scara Pământului. Se estimează că există între 0,005 și 0,008 % de masă suplimentară pentru Pământ. Dacă luăm în considerare că întregul Pământ are aproximativ 1083 de trilioane de km cubi, atunci există 54 milioane de km cubi de masă necunoscută. Nimeni nu știe ce este această masă suplimentară, unde se află exact, de ce nu o putem vedea sau de ce nu o putem măsura dincolo de efectele sale gravitaționale. Dar, desigur, există teorii.
Teoria principală este că ar putea exista un inel de materie întunecată în jurul ecuatorului Pământului, cu o grosime de aproximativ 191 km și 69.200 km diametru. Materia întunecată este complet misterioasă, dar se estimează că reprezintă aproximativ 80% din materie din Univers. Nimeni nu știe exact ce este, dar se măsoară uitându-se la gravitația obiectelor cerești îndepărtate, cum ar fi galaxiile, apoi comparând-o cu cantitatea așteptată de gravitație pe baza măsurătorilor materiei vizibile. Pe scurt, galaxiile exercită o forță gravitațională mult mai mare decât ar trebui să o poată face pe baza materiei vizibile. Ceva în Univers care afectează gravitația este complet nevăzut și imperceptibil, de unde și numele de „materie întunecată”.
Lucrul interesant despre gravitație este capacitatea sa aparentă de a se scurge în alte dimensiuni spațiale – aceasta fiind teoria principală care explică de ce gravitația este mult mai slabă decât celelalte trei forțe ale naturii. Aceasta înseamnă că materia întunecată ar putea fi de fapt materie extradimensională. Un obiect din a patra dimensiune ar afecta în continuare gravitația spațiului tridimensional. Gravitația „extra” ar putea fi măsurată. De fapt, au fost găsite discrepanțe în măsurătorile Soarelui, în care materia întunecată este sugerată ca fiind cauza principală. Există discrepanțe și în măsurătorile Lunii, iar materia întunecată ar putea fi şi ea o explicație.
Dacă materia întunecată este cu adevărat materie extradimensională și dacă aceasta este ceea ce se măsoară ca masă suplimentară, cum ar putea arăta această materie ciudată, de altă lume? Există construcții extradimensionale și, dacă da, entitățile care constau din dimensiuni dincolo de propriile noastre locuiesc acolo? Biblia ne poate oferi un răspuns.
Astfel, undeva în spațiul extradimensional, pare să existe un sistem de sprijin pentru Pământ. Biblia menționează stâlpii și fundațiile Pământului. Arătând asocierea lor cu Pământul, Iov 9:6 spune: „El zguduie pământul din temelia lui, aşa încât stâlpii lui se clatină”.  De asemenea, se pare că stâlpii leagă Pământul și Cerul într-un fel. Iov 26:11 ne spune: „Stâlpii cerului se clatină şi se înspăimântă la mustrarea Lui”.
Aici, acești stâlpi sunt numiți „ai cerului”, ceea ce înseamnă că par să existe ca construcţii spirituale/extradimensionale. Luând acest lucru împreună cu Iov 9:6, textul pare să indice că acești stâlpi își au originea în Cer și sunt conectați cumva cu Pământul. Cu toate acestea, există locuri în Scriptură în care stâlpii sunt arătaţi ca fiind „de pe Pământ” (1 Samuel 2:8): „Căci ai Domnului sunt stâlpii pământului şi pe ei a aşezat El lumea”. Se pare că răspunsul la locul unde începe un capăt al unui stâlp și unde se termină celălalt este o chestiune de perspectivă. Principala concluzie este că stâlpii nu sunt doar „ai Pământului”; nu sunt doar construcții tridimensionale încorporate undeva în Pământ. Ei sunt, de asemenea, „ai Cerului”. Dacă acești stâlpi sunt extradimensionali, ar putea explica cum pot fi ai Pământului și, de asemenea, ai Cerului.
De asemenea, citim despre modul în care Dumnezeu poate folosi stâlpii spirituali pentru a-și îndeplini obiectivele în Exod 13:21: „Iar Domnul mergea înaintea lor: ziua în stâlp de nor, arătându-le calea, iar noaptea în stâlp de foc, luminându-le, ca să poată merge şi ziua şi noaptea”. Destul de interesant, am putea avea un alt indiciu de extradimensionalitate în Exodul 14:24: „Dar în straja dimineţii a căutat Domnul din stâlpul cel de foc şi din nor spre tabăra Egiptenilor şi a umplut tabăra Egiptenilor de spaimă”.
Imaginează-ți un univers bidimensional numit „Tărâmul plat”, locuit de ființe bidimensionale numite „oameni plaţi”. Dacă eu, ca ființă tridimensională, aș pune două degete în „Tărâmul plat”, „oamenii plaţi” ar vedea două cercuri aparent independente unul de celălalt. Aceste secțiuni de cerc bidimensionale ale degetelor mele ar părea ca entități complet separate dintr-o perspectivă bidimensională. Un om plat s-ar putea întreba: „Care cerc este Tom – cel din dreapta sau cel din stânga?” În acest exercițiu de gândire, eu nici măcar nu sunt în două locuri deodată; nu mă dublez pentru a apărea în două locuri în fața oamenilor plaţi. Eu sunt doar acele două cercuri, și sunt chiar mai multe, pe care oamenii plaţi nu le pot vedea. Același concept poate fi aplicat lui Dumnezeu și stâlpilor din Exodul 14:24.