Tartaria a fost un imperiu puternic și extins care a ocupat toată Asia de Nord, până în aproximativ anul 1775. Era ca o veche ordine mondială, fiind cunoscută drept „cea mai mare țară din lume”. Se crede că imperiul se întindea din Marea Caspică și Munții Urali până la coastele Oceanului Pacific. În sursele europene, Tartaria a devenit cel mai comun nume pentru Asia Centrală, care nu aveau nicio legătură cu politicile reale sau grupurile etnice ale regiunii; până în secolul al XIX-lea, cunoștințele europene despre zonă au rămas extrem de rare și fragmentare. În cărțile de istorie apare această națiune, ocupând toată Siberia. Tartaria apare pe mai multe hărți și publicații oficiale dinainte de secolul al XIX-lea, dar mai târziu a început să dispară din ele.
Pe Internet, există o „teorie a conspiraţiei” (de fapt, ar putea fi o istorie alternativă ascunsă), care spune că Tartaria a fost cea mai mare ţară din lume, un imperiu puternic și extins, din care a rezultat o civilizaţie pierdută, după ce ar fi suferit o inundație masivă de noroi. Această civilizaţie tartarică ar fi avut o tehnologie şi o civilizaţie avansată, ea constituind „vechea ordine mondială”. În cartea de istorie din 1855 – „An Inquiry Into the Credibility of the Early Roman History, Volumul 1” – Sir George Cornewall Lewis povesteşte mai multe despre vechea civilizaţie tartarică (citiţi pe Google Books).
Potrivit unor noi cercetători, Tartaria ar fi fost, de asemenea, foarte avansată, cu o tehnologie curată și liberă. Câteva exemple am găsi în câteva fotografii misterioase din secolul al XIX-lea, de pe teritoriul Tartariei, în care putem observa nişte antene metalice bizare. Unii spun că acestea ar fi fost „antene wireless colectoare de energie din atmosferă” (asemănătoare cu ideile lui Tesla despre energia wireless) – una dintre tehnologiile antice dezvoltate de tartari. Să fie vorba de altceva?