Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
Găurile negre sunt dense şi înfricoşătoare; ele atrag orice se află în calea lor. Gravitaţia lor este atât de puternică, încât ele îndoaie lumina şi distorsionează timpul. Aşa e cunoaşterea noastră generală despre găurile negre. Dar, dacă v-aş spune că s-ar putea să ne fi înşelat în legătură cu aceste „aspiratoare cosmice”?
În primul rând, găurile negre nu înghit chiar totul din jurul lor. Trebuie să treceţi de „orizontul evenimentelor”, pentru a fi înghiţit. „Orizontul evenimentelor” este zona din jurul unei găuri negre, unde gravitaţia este atât de puternică, încât ar trebui să te mişti cu viteza luminii pentru a scăpa, iar a te mişca atât de repede este imposibil, cel puţin conform lui Einstein. Aşadar, nu mai există scăpare după ce ai trecut această graniţă. Gravitaţia extremă te-ar atrage, iar apoi ai dispărea în gaura neagră, pentru totdeauna. Dar, dacă nu depăşeşti „orizontul evenimentelor” vei fi în siguranţă.
Dar, dacă ai fi atras în gaura neagră, nu vei fi pur şi simplu zdrobit, ci altceva ţi s-ar întâmpla. Ai avea parte de ceva ce oamenii de ştiinţă au numit „spaghettificare”, un fenomen prin care te-ai transforma în… spaghetti! Dacă picioarele tale ar intra prima dată în gaura neagră, picioarele tale ar deveni foarte lungi şi subţiri, înainte ca al tău cap să-şi schimbe şi el forma. Odată ce ai intra în „orizontul evenimentelor”, întinderea trupului ar fi o experienţă intensă şi dureroasă. Gaura neagră nu te-ar strivi, ci ţi-ar descompune moleculele, într-un proces care ar dura câteva secunde sau minute.
Dar, ar exista şi o revenire, însă nu sub aceeaşi formă cu care ai intrat în gaura neagră. Da, ai auzit că nimic nu scapă găurii negre, însă nu-i adevărat. Datorită radiaţiei Hawking, găurile negre au parte de un interesant fenomen cuantic. La marginea „orizontului evenimentelor”, particulele se formează în mod constant. Unele cad în gaura neagră, dar altele scap de acest „monstru gravitaţional”, sub formă de radiaţie – „radiaţia Hawking”. De-a lungul timpului, atât de multe particule scapă de „orizontul evenimentelor”, astfel încât gaura neagră dispare în întregime, de parcă n-ar fi existat niciodată. Dar e nevoie de mult timp pentru ca o gaură neagră să se evaporeze în felul acesta.
De asemenea, gravitaţia unei găuri negre este atât de mare, încât nici lumina nu poate scăpa de ea; însă, asta nu înseamnă că găurile negre sunt complet invizibile. Ele sunt chiar vizibile, însă nu cum poate vă gândiţi. Întrucât atracţia gravitaţională a unei găuri negre afectează stelele din jurul ei, astronomii pot detecta efectele ei gravitaţionale. Astronomii pot folosi şi razele X, atunci când ceva mare cade într-o gaură neagră. Şi asta pentru că atunci când materia trece de „orizontul evenimentelor”, ea se încălzeşte la temperaturi extreme.
Dar, cel mai misterios lucru în legătură cu găurile negre este întrebarea: ce se găseşte dincolo de gaura neagră? Există o teorie care spune că găurile negre sunt porţi către alte universuri. O altă teorie sugerează că gaură neagră poate fi conectată cu un alt punct din spaţiu prin intermediul aşa-ziselor „poduri Einstein-Rosen” (un fel de „gaură de vierme”, extrem de instabilă). Dar, ce-ar fi dacă am folosi găurile negre ca „autostrăzi cosmice”? Unde ne-ar putea duce? Ar putea fi o altă realitate? Un alt timp?