Toată lumea îl cunoaște pe Marco Polo ca fiind unul dintre primii și cei mai faimoși europeni care au călătorit în Asia în timpul Evului Mediu. Cu toate acestea, puțini știu că, după ce a trăit în China timp de aproximativ 17 ani, el s-a întors cu relatări despre familii chineze care creșteau dragoni, îi duceau la parade, îi antrenau și chiar aveau legături spirituale cu ei.
În 1271 d.Hr., Marco Polo a pornit în celebra sa călătorie în Asia, Persia, China și Indonezia, un ținut învăluit în mister și fascinație pentru lumea occidentală la acea vreme. Marco Polo și-a înregistrat călătoria sa (ce a durat până în anul 1290) într-o lucrare intitulată „Călătoriile lui Marco Polo”, care a fost publicată în anul 1300. În timp ce o mare parte din cartea sa a detaliat diversele obiceiuri și culturi din Orient, inclusiv diferitele grupuri etnice pe care le-a întâlnit, precum și varietățile de animale și plante asociate cu acestea, există o relatare care a stârnit curiozitatea de-a lungul secolelor.
De exemplu, în capitolul 49 al cărţii sale, Marco Polo descrie dragonii care se găsesc într-o provincie numită Karazan. El explică comportamentul creaturii și modul în care oamenii din zonă îi ucid. Marco Polo a scris:
Părăsind orașul Yachi și călătorind zece zile în direcția vestică, ajungeți în provincia Karazan, care este și numele orașului principal… Aici se văd șerpi uriași, de zece pași lungime (aproximativ 10 metri), și zece trave (aproximativ 2,5 metri) înălţime. În partea din față, lângă cap, au două picioare scurte, având trei gheare ca cele ale unui tigru, cu ochii mari și foarte strălucitori. Fălcile sunt suficient de largi pentru a înghiți un om, dinții sunt mari și ascuțiți, iar întreaga lor înfățișare este atât de formidabilă, încât nici omul, niciun alt animal nu se pot apropia de ei fără groază. Alții se întâlnesc cu o dimensiune mai mică, având o lungime 8, 6 sau 5 pași. Pentru ei, se folosesc următoarea metodă pentru a-i captura.
În timpul zilei, din cauza căldurii mari, ei pândesc în caverne, de unde, noaptea, ies să-și caute hrana și orice fiară pe care o întâlnesc și pe care o pot prinde, fie tigru, lup sau orice altceva, ei o devorează. După care, se târăsc spre vreun lac, izvor de apă sau râu, pentru a bea. Datorită greutăţii imense, ei se mişcă în aşa fel de-a lungul ţărmului  încât par că se scufundă în nisip. Oamenii le observă calea pe care sunt de obicei obișnuiți să meargă și fixează în pământ câteva bucăți de lemn, înarmate cu vârfuri ascuțite de fier, pe care le acoperă cu nisip în așa fel încât să nu fie perceptibile. Prin urmare, când animalele se îndreaptă spre locurile pe care le frecventează de obicei, sunt rănite de aceste instrumente și ucise rapid. După aceea, vânătorii se duc la locul respectiv și procedează la separarea pielii de carne, având grijă imediat să izoleze fierea, care este cea mai apreciată în medicină.
De asemenea, carnea animalului este vândută la un preț scump, fiind considerată a avea o aromă mai bună decât alte feluri de carne și este considerată de toți oamenii o delicatesă.
Marco Polo a trăit în China timp de 17 ani și vorbea despre faptul că împăratul chinez creştea dragoni pentru a-și trage carele în parade. Încă din anul 1611 î.Hr., în China exista un post de „Hrănitor regal de dragon”. Se povesteşte despre familii chineze care creşteau dragoni pentru a le fi folosit sângele pentru medicamente, dar și ouăle.
În cele din urmă, întrebarea rămâne: Marco Polo a întâlnit cu adevărat aceste creaturi mitice în timpul petrecut în China sau a fost pur și simplu un produs al imaginației sale vie?