Cati dintre noi am stat mereu in sus si am spus altora ceea ce credem despre Iisus Hristos? Cati dintre noi suntem cu adevarat convinsi ca credinta noastra face parte din viata noastra?
Spre sfarsitul secolului al III-lea, a trait in Egipt un om crestin pe nume Marcos. El a avut doar o fiica numita Demiana. Frumusetea ei si caracterul ei au fost legendare. Tatal ei a iubit-o foarte mult si a facut tot ce a putut pentru a o creste intr-un mod cu adevarat crestin. Demianei ii placea sa se roage si sa citeasca cartile sfinte, in izolare, in camera ei. A plans de multe ori, in timp ce se ruga, simtind cum dragostea de Mantuitorul ei ii umplea inima inca de cand era mica.
Cand Demiana a ajuns destul de mare, tatal ei a vrut s-o casatoreasca cu unul dintre prietenii lui nobili, dar Demiana a refuzat. Ea a spus ca vrea sa devina o mireasa a lui Hristos, intentionand sa traiasca fara casatorie toata viata ei, astfel incat sa-L serveasca pe Domnul Iisus Hristos. Demiana i-a cerut, de asemenea, tatalui ei sa-i construiasca o casa la marginea orasului, astfel incat ea sa poata locui, ca si calugarita, impreuna cu prietenele sale, departe de lume si de ispitele sale. Stiind dorinta profunda a fetei pentru o viata neprihanita, tatal ei i-a dat acordul, dar fara tragere de inima; si i-a construit Demianei un mare palat. Demiana a transformat palatul intr-o manastire, si a trait in ea impreuna cu 40 de prietene ale ei: toate erau fete necasatorite.
La acea vreme, Diocletian, imparatul roman, a inceput sa-i tortureze si sa-i ucida pe toti crestinii care refuzau sa se inchine idolilor romani (zeii  Apolo si Artemis). Cand Marcos a fost invitat sa ingenuncheze in fata statuilor, el a refuzat. Dar, pana la urma, Diocletian l-a convins, oferindu-i o pozitie inalta in Imperiul Roman. Cand Demiana auzit ca tatal ei a ingenuncheat in fata idolilor, a parasit palatul si a mers imediat la el. Ea i-a spus: „Cum L-ai putut nega pe Mantuitorul nostru, cel care Si-a varsat sangele pentru a ne salva, si ai ingenunchiat la idolii de piatra ai Satanei? Ce-ai facut, tatal meu? Esti un las si rusine sa-ti fie!” Cand Marcos a auzit cuvintele fiicei sale, si-a revenit in fire si-a spus: „Vai de mine, cum am putut sa cad in capcana diavolului si sa ma inchin acestor statui?” Apoi s-a ridicat imediat si s-a dus la Diocletian. In fata imparatului a strihat cu gura mare: „Toti sa stie ca eu ma inchin Dumnezeului cerului si al pamantului, singurul meu Dumnezeu, Domnul Iisus Hristos.” Imparatul s-a tulburat cand a auzut acestea si i-a cerut lui Marcos sa se razgandeasca; insa, de data aceasta, hotararea barbatului era neclintita, marturisind ca e gata sa moara decat sa-L nege pe Mantuitor. Diocletian s-a infuriat si a ordonat soldatilor sa-l omoare.
Cand imparatul a aflat ca fiica lui Marcos, Demiana, a fost cea care i-a schimbat hotararea tatalui ei, a ordonat unuia dintre comandantii sai de a inconjura manastirea fetei si a o convinge sa se inchine la idolii romani; in cazul in care ea ar fi refuzat, trebuia amenintata, torturata si chiar ucisa, astfel incat ea sa fie un exemplu pentru ceilalti crestini. Cand Demiana vazu soldatii ca se apropie de manastire, ea se ruga lui Dumnezeu pentru a-i intari credinta pana la moarte. Apoi, ea spuse prietenelor ei: „Daca sunteti dispuse sa muriti de dragul lui Iisus, atunci puteti sta; dar, daca nu vreti sa fiti torturate, atunci mai bine v-ati grabi si a-ti scapa chiar acum.” Cele 40 de fecioare i-au raspuns ca nu si-ar pierde viata vesnica, doar ca sa se bucure de cateva momente din aceasta lume malefica.
Atunci cand comandantul a transmis mesajul lui Diocletian catre Demiana, aceasta i-a raspuns: „Cum pot lasa Domnul si Dumnezeul meu, Iisus Hristos, si sa ma plec in fata unor statui oarbe, mute si surde! Tie si imparatului ar trebui sa va fie jena pentru faptele voastre rusinoase, iar eu va spun ca, chiar daca ma veti omori, credinta mea nu va fi clatinata.”

Cand auzi acestea, comandantul ordona soldatilor sai s-o tortureze pe Demiana in cele mai crude moduri posibile. Cand durerea ingrozitoare trecea prin tot corpul ei, ea isi ridica fata in sus spre Cer, si se ruga: „Domnul meu Iisus, Fiul Celui Prea Inalt, care a fost rastignit in scopul de a ma salva, da-mi puterea de a suporta durerea.” Cele 40 de fecioare plangeau cand vedeau aceasta scena, dar Demiana le-a spus: „Nu plangeti, surorile mele, Domnul nostru Iisus Hristos a fost torturat si ucis pentru ca El ne-a iubit, chiar daca El nu a comis niciun pacat. Cu atat mai mult, eu voi spune bun venit mortii in Numele Sau, mai ales pentru ca sunt constienta de Slava Cereasca ce ma asteapta!”
Dupa ce soldatii au obosit torturand-o pe Demiana, ei i-au aruncat corpul pe jumatate mort in inchisoare. Dar Arhanghelul Mihail a aparut la ea in inchisoare, a atins-o cu aripile sale ceresti si a vindecat-o de ranile ei. A doua zi, comandantul a crezut ca fata a murit, dar cand a vazut-o cat de sanatoasa era, a ramas absolut uimit. Atunci cand martorii au vazut ce s-a intamplat si au strigat: „Noi suntem crestini. Noi credem in Dumnezeul la care se inchina Demiana. Nu exista alt Dumnezeu decat Iisus Hristos”, comandantul s-a enervat si mai mult si i-a ucis pe toti acesti martori.
Torturarea Demianei a continuat intr-un mod chiar si mai crud in urmatoarele zile, dar, din nou a aparut Arhanghelul Mihail si a vindecat-o. In ultima zi inainte de moartea ei, Domnul Iisus insusi a venit la ea si i-a spus: „Ai curaj, cea aleasa. Am pregatit pentru tine coroana pentru nunta ta in Ceruri. Numele tau va fi amintit pentru totdeauna si in acest loc o biserica mare va fi construita pentru a onora numele binecuvantat.” In cele din urma comandantul a ordonat soldatilor sai s-o decapiteze pe Demiana cu sabia, impreuna cu cele 40 de fecioare. Numarul total de persoane care au fost martirizate impreuna cu Demiana a fost de aproximativ 400.
Cativa ani mai tarziu, cand regele Constantin (primul rege crestin) a venit la putere, el a trimis-o pe mama sa, Regina Elena, la palatul Demianei. Elena a ingropat toate moastele gasite in mare cinste. Ea a pus corpul neinsufletit al Demianei pe un pat facut din fildes si decorat cu lenjerie de matase, iar in acelasi loc a construit o biserica.