Dr. Herbert Benson, cardiolog si profesor la Harvard Medical School, a facut multe cercetari asupra reactiei de relaxare studiind efectele meditatiei transcendentale (MT). Initial, dr. Benson era de parere ca ideea folosirii MT pentru micsorarea tensiunii sangvine, de exemplu, este o absurditate.
Lucrarile fiziologului californian Keith Wallace i-au schimbat vederile. Wallace a publicat in revista „Science” o lucrare intitulata „Efectele fiziologice ale meditatiei transcendentale”. El descoperise ca cei care meditau aveau tensiunea mai mica. Consumul de oxigen scadea si undele cerebrale (alfa) erau asemanatoare celor din timpul sedintelor de hipnoza si de biofeedback.
Mai tarziu, Wallace a lucrat impreuna cu dr. Benson in Laboratorul Thorndike de la Harvard Medical School. Ei au descoperit ca subiectii care practicau yoga si zen erau capabili sa obtina rezultate de cateva ori mai bune decat practicantii MT. Benson a remarcat de asemenea ca atunci cand oamenii se rugau sau meditau, mai ales cei profund religiosi, intrau intr-o stare a mintii identica, plina de liniste.
In urma unor cercetari suplimentare, Benson si colaboratorii au ajuns la concluzia ca aceste metode au in comun patru trasaturi principale.
1. Toate se desfasoara in cate un loc linistit: o incapere racoroasa, umbrita, un templu, o biserica, o capela.2. Toate presupun concentrarea intr-o anumita directie: fie un simbol, fie chiar un sunet, cum este faimosul OM.3. Practicantii adopta o pozitie comoda.4. Lucrul cel mai important: pentru a avea succes in cadrul unui astfel de exercitiu, trebuie adoptata o atitudine pasiva, o dorinta de a lasa gandurile sa treaca prin minte fara a zabovi asupra lor. Nu trebuie ca practicantii sa se preocupe in timpul exercitiului de corectitudinea executarii lui. Rezultatul este reactia de relaxare: o stare de calm a trupului si a spiritului.
Benson si-a bazat unele concluzii ale sale pe cercetarile intreprinse asupra pisicilor de catre laureatul elvetian al Premiului Nobel, dr. Walter Hess. Hess a ajuns la concluzia ca hipotalamusul este acel centru din creier care dicteaza reactia de relaxare. Hipotalamusul are un rol semnificativ de control al sistemului imunitar al organismului. Cand Hess a stimulat o sectiune a hipotalamusului cu un curent slab pulsator, a obtinut un raspuns trofotropic, echivalentul in lumea felinelor pentru reactia de relaxare. Animalele erau calme si manifestau cateva dintre tiparele de reactie ale celor din grupurile de studiu a MT si a reactiei de relaxare – o tensiune scazuta si relaxare musculara.