Ian van Ruysbroeck, nascut in apropiere de Bruxelles in anul 1293, cunoscut sub numele de Maestrul extatic si de Ruysbroeck Admirabilul, a jucat un rol important in evolutia gandirii crestine de la sfarsitul Evului Mediu. Hirotonisit in 1317, a fost numit vicar la seminarul de la Sainte-Gudule. La saizeci de ani, el s-a retras cu cativa tovarasi la manastirea din Groenendael, langa Waterloo, impartindu-si timpul intre meditatie, redactarea lucrarilor mistice si muncile curente ale comunitatii. Se pare ca a fost sensibil la influenta unei vizionare, Hadewijch din Anvers, pentru care delirurile provocate de extaz constituiau o consolare, insa nu o sfintenie, si care, descriind stradaniile sufletului pentru a ajunge la esenta divina dincolo de Fiintele Treimii, evoca „prezenta absentei”. Ruysbroeck a fost beatificat in 1885.
Desi din punct de vedere geografic, se afla in afara, el a participat la marele curent din secolul al XIII-lea numit mistica renana si care acorda un loc mult mai mare legaturilor dintre fiinta umana si Dumnezeu decat misterului intruparii lui Dumnezeu in Iisus si institutiei ecleziastice. Ceea ce a adus reprezentantilor sai, inclusiv Maestrului Eckhart, suspiciunea, daca nu chiar ostilitatea Romei. Ruysbroeck a intrat in doua secte, Prietenii lui Dumnezeu si Fratii vietii in comun, contribuind in acest fel la curentul care a precedat Reforma. Recopiate in timpul vietii, ceea ce i-a creat renumele in Brabant si in Flandra, scrierile sale nu au fost totusi publicate decat in 1848, la Hanovra. Vreme de aproape patru secole, acestea au circulat pe ascuns. Textul „Iesiti”, reprodus in continuare, arata influenta pe care Eckhart a avut-o asupra lui. Este de altfel tema poruncii acestuia din urma: „Iesi cu totul din tine din dragoste pentru Dumnezeu.”
Pentru Ruysbroeck, care se alatura astfel partial misticismului budist, ca si Eckhart, „sufletul il gaseste pe Dumnezeu in propriile sale adancimi”. Cu toate acestea, chiar daca pare ca admite natura intuitiva a cunoasterii lui Dumnezeu, el sustine, spre deosebire de gnostici si de misticii asiatici, ca sufletul, chiar atunci cand se topeste in Dumnezeu, isi pastreaza identitatea in ascensiunea sa.
Sa retinem ideea principala din una din primele sale lucrari, Podoaba nuntii spirituale, dupa care renuntarea la lume si patrunderea in sine insusi, departe de a duce la o prabusire interioara, la respingerea actiunii si la o lene fizica si intelectuala, aduce dimpotriva usurarea si veselia care vin odata cu libertatea care asigura tihna in Dumnezeu. O alta idee directoare a lui este necesitatea de a fi vigilenti, idee pe care el o opune falsei linisti.
Dincolo de caracterul si difuzarea multa vreme restransa a scrierilor sale, esoterismul lui Ruysbroeck provine din marea subtilitate a gandirii sale care, chiar si in prezent, nu este cu adevarat accesibila decat unor spirite deprinse cu problemele vietii spirituale.