Sudarshan Dheer, un barbat de 77 de ani, locuitor al orasului indian Mumbai, cu o mustata alba si o coada de cal, scoate o sticla mica si spune: „Nu stiu cat de vechi este”. Sticla contine urina, iar Dheer are o poveste interesanta despre ea. Acum 20 de ani, el se uita acasa la televizor, culcat pe covor. El a adormit si, cand s-a trezit dimineata, una din urechile sale si-a pierdut auzul. El a mers la un doctor care i-a facut o serie de teste; la final, i-a spus barbatului: „Amice, urechea ta s-a dus”. Doctorului i-a spus lui Dheer ca ar trebui sa aiba grija de cealalta ureche, prescriindu-i un medicament pentru el. Intors acasa, Dheer se simtea dezamagit. Sotia lui i-a amintit ca avea niste urina mai veche, pusa departe. „De ce nu incerci asta?”, a intrebat ea. In dimineata urmatoare, Dheer a fiert niste apa si a pus sticla de urina in ea, ca se se incalzeasca. Apoi, el si-a pus cateva picaturi in ureche si absorbit excesul cu un servetel. „Am facut lucrul acesta timp de doua sau trei zile si apoi am reinceput sa aud cu urechea mea”, a spus indianul.
In rutina de zi cu zi, Dheer isi incepe trezirea la ora 4:30 si bea cate un pahar cu propria urina. Cand are o infectie sau orice alta boala, el isi mareste doza de trei ori pe zi, cate un pahar dupa masa de pranz si altul la cina. Si, in timp ce toate acestea s-ar putea sa sune incredibil pentru multi dintre noi, Dheer face parte din comunitatea mare de oameni care cred ca un consum al urinei proprii poate crea o imunitate si mai mare organismului.
A auzit de terapia cu urina proprie (TUP) cu aproape patru decenii in urma, cand a avut o puternica infectie virala care aproape ca i-a imobilizat mana dreapta. „Nu puteam nici macar sa semnez un cec”, spuse Dheer. Cineva i-a spus sa citeasca o carte numita „Apa vietii”, „biblia” bautorilor de urina scrisa de John Armstrong. Asa cum cartea l-a sfatuit, Dheer a inceput sa-si bea propria urina, iar boala i-a disparut. De-a lungul deceniilor, credinta in aceasta terapie i-a crescut. Dheer este fondatorul Fundatiei „Apa vietii” din India.
Morarji Desai, fost prim-ministru al Indiei, a fost un mare bautor de urina, neavand nicio sfiala in a vorbi despre asta. El era din Gujarat si aceasta este o practica foarte populara in randul populatiei din Gujarat. Exista chiar si o revista lunara denumita „Shivambu”, dedicata in intregime consumatorilor de urina.
Dinesh Doshi, un mosnegut de 80 de ani, a inceput sa-si bea urina acum 27 de ani. Doshi nu avea nicio boala, dar era destul de interesat sa incerce aceasta terapie. „Fiind si gratuit si, in plus, daca este atat de bun pentru sanatate, de ce sa nu incercati?”, se intreaba el. La inceput, el a simtit o greutate dupa consumul de urina, dar nu s-a descurajat. El a continuat terapia si, in curand, a inceput sa se simta bine. „Locuiesc intr-o zona unde conducta de apa potabila si cea de canalizare este comuna. In fiecare apartament, unul, doi sau trei oameni au probleme de sanatate. Familia mea are sase membri; fiind cel mai in varsta, ar fi trebuit sa fiu prima victima. Dar nu am fost; imunitatea mea este mult mai buna decat a altor membri ai familiei mele”, spune Doshi, care consuma zilnic cate un pahar de urina.
Pentru cei care o beau, urina nu reprezinta un deseu. Potrivit acestora, organismul produce substante chimice utile cum ar fi hormoni, steroizi si enzime, pentru a se mentine sanatos. Dar organismul nu are nevoie de toate acestea tot timpul, iar surplusul este varsat in urina. Cand urina este consumata, acele chimicale utile, care au fost deja procesate de organism, sunt din nou absorbite.

Totusi, medicina traditionala crede ca nu exista nicio baza pentru terapia cu urina proprie. Ca si alte practici de medicina alternativa, terapia cu urina prea se bazeaza pe credinta, pe exemple anecdotice si pe propria experienta. Dheer crede ca terapia cu urina are nevoie de un nivel spiritual. Calitatea de urina este determinata de starea de spirit a cuiva in momentul in care ea este eliminata; asa ca cea mai buna urina ar fi aceea eliminata in timpul noptii, dupa somn, atunci cand nu exista niciun stres. Dar, daca suntem stresati, atunci si urina va fi „poluata”.„In primul rand, trebuie sa ne curatam mintea”, spune Dheer.
Nota: Acest articol a fost adaptat dupa site-ul www.openmagazine.com.