Este posibil ca jurnalul amiralului Richard E. Byrd să ofere dovada supremă că așa-numitul „Regat al Pământului Interior” este real? Leonard Euler, un matematician genial al secolului al XVIII-lea, a ajuns la concluzia că Pământul era gol, conținea un Soare central și era locuit. Şi Dr. Edmund Halley, descoperitorul cometei Halley și astronom regal al Angliei, credea, de asemenea, că Pământul era gol în interior, având 3 straturi.
Dar poate unul dintre cei mai faimoși oameni legați de „teoria Pământului gol şi locuibil” este viceamiralul Richard E. Byrd de la Marina SUA. Viceamiralul Richard E. Byrd, de la Marina SUA, a fost un distins aviator și explorator polar care a zburat peste Polul Nord la 9 mai 1926 și a condus numeroase expediții în Antarctica, inclusiv un zbor peste Polul Sud pe 29 noiembrie 1929. Între 1946 și 1947, el și echipa sa au desfășurat o operațiune la scară largă numită „High Jump” în timpul căreia a descoperit și cartografiat 1.390.000 km² din teritoriul arctic.
Una dintre cele mai bune dovezi care ne-ar putea spune mai multe despre Pământul gol este presupusul jurnal al amiralului Richard E. Byrd din 1947. Iată extrase din acest jurnal:
Ora 09:15: În depărtare, observ ceea ce par a fi munţi.
Ora 09:49: După 29 minute de zbor, îmi dau seama că, de fapt, nu poate fi vorba de nicio iluzie. Chiar se află munţi de înălţime mică, pe care nu i-am văzut niciodată până acum.
Ora 10:00: Traversăm un munte de înălţime mică. Dincolo de munte, observ o vale cu un mic râu un mijloc. Acolo jos n-ar fi trebuit să se afle vreo vale verde! În mod categoric, ceva e greşit şi anormal! Ar fi trebuit să avem parte doar de gheaţă şi zăpadă! Pe culmile munţilor, observ mari păduri. Instrumentele noastre de navigaţie continuă să se învârtă, giroscopul oscilează înainte şi înapoi!
Ora 10:05: La altitudinea de 1.400 de picioare, efectuez o întoarcere uşoară la stânga, pentru a observa mai bine valea. Este verde ca urmare a prezenţei ierbii. Lumina pare a fi diferită.. nu mai pot vedea Soarele. Mai facem încă o întoarcere la stânga şi observăm un animal sub noi. Pare a fi un elefant. Nu! Seamănă mai degrabă cu un mamut! Este incredibil! Cobor la altitudinea de 1.000 de metri pentru a examina mai bine animalul; îmi iau binoclul şi, în mod categoric, observ că este un animal ce seamănă cu un mamut!
Ora 11:30: În faţă observ ceea ce pare a fi un oraş!!! Acest lucru e imposibil! Observ şi nişte farfurii zburătoare! M-am apropiat destul de mult de ele, pentru a observa ce semne au desenate pe ele: e vorba de zvastica!! Acest lucru e fantastic! Încerc din nou să iau legătura radio, dar aceasta nu funcţionează! Parcă sunt prins într-un fel de capcană aici.
Ora 11:35: În radiourile noastre se aude o voce în limba engleză, dar cu accent nordic sau germanic: „Bine aţi venit, amirale, în domeniul nostru. Te vom ateriza în 7 minute. Relaxează-te, amirale, vă aflaţi în mâini bune”. Am observat că motoarele avonului nostru nu mai funcţionează. Aeronava noastră se află sub un control exterior, iar acum se întoarce singură. Butoanele de comandă sunt inutile.
Ora 11:40: Am recepţionat încă un alt mesaj de comandă. Începem să aterizăm, iar avionul pur şi simplu se coboară în jos, de parcă ar fi prins într-un fel de lift invizibil.
Ora 11:45: Câţiva oameni se îndreaptă spre aeronava noastră. Ei sunt înalţi şi blonzi. Nu ştiu ce se va întâmpla acum, dar ei par că nu au arme. Am auzit o voce care îmi ordonă să deschis uşa cargoului. M-am conformat.
Citiţi mai multe despre jurnalul amiralului Byrd în aceste două articole: Întâlnirea fantastică a amiralului Byrd cu lumea ascunsă de la Polul Nord: păduri, munţi, mamuţi, OZN-uri cu zvastică şi oraşe de cristal… şi Întâlnirea fantastică a amiralului Byrd cu lumea ascunsă de la Polul Nord (partea 2): „Maestrul”, conducătorul lumii subterane Arianny şi avertismentul său către omenire.
Recent, oamenii de știință au descoperit că sub suprafața planetei noastre există un ocean imens (vedeţi articolul Cercetătorii au descoperit că în interiorul Pământului se află un ocean! Acelaşi lucru l-a spus şi Jules Verne în urmă cu peste 150 de ani…). Acum că știm că există un mare ocean de apă în interiorul mantalei Pământului, oamenii de știință subliniază că acest „rezervor” mare de apă ar putea umple oceanele de pe Pământ de trei ori. Această descoperire incredibilă sugerează că apa de suprafață a planetei a venit din interiorul Pământului, şi nu că a ajuns pe Pământ prin cometele înghețate care au trecut pe lângă planetă cu milioane de ani în urmă.