Anna Bonus s-a născut pe septembrie 1846 în Maryland Point – Anglia. Ea era un copil palid și bolnăvicios. De la o vârstă fragedă se spunea că avea abilități psihice puternice, ca de exemplu prezicerea morții oamenilor. Acest lucru a făcut-o să fie un copil ciudat pentru cei din jurul ei și și-a petrecut o mare parte din timp închisă în biblioteca extinsă a tatălui ei, citind tot pe ce punea mâna. Era extrem de inteligentă și creativă, scriind un roman numit „Beatrice: a Tale of the Early Christians”, atunci când avea doar 13 ani și, pe măsură ce creștea, o interesa foarte mult lumea ocultei. Ea a început să studieze spiritismul și a luat parte în mod regulat la diferite ședințe de spiritism. În anii următori, Anna a continuat să scrie, a studiat teosofia și a devenit feministă și vegetariană.
Anna s-a căsătorit cu vărul ei, Algernon Godfrey Kingsford în 1867, când avea 21 de ani, dând naștere unei fiice, Eadith, un an mai târziu. Deși soțul ei era preot anglican, ea s-a convertit la romano-catolicism în 1872.
S-a înscris în 1873 la Facultatea de Medicină din Paris, dovedindu-se a fi o studentă inteligentă și aptă, obținând note mari peste tot. Un singur lucru nu l-a putut suporta la facultate – disecțiile şi vivisecţiile, deşi acestea erau o componentă absolut crucială a studiilor medicale. Anna a refuzat să ia parte la oricare dintre disecţii / vivisecţii, considerându-le ca nişte crime cu sânge rece. Ea s-a oferit adesea pentru vivisecţie în locul animalelor și a criticat în mod activ această practică, strigătele animalelor neanesteziate devenind insuportabile pentru Anna.
Principalul ei dușman în acest domeniu a fost profesorul fiziolog Claude Bernard, care era la acea vreme principalul expert și susținătorul vivisecției în Europa. Anna spunea că profesorul Bernard era un nebun sadic și malefic, și abia suporta să fie în aceeași încăpere cu el. Într-o zi din decembrie 1877, Bernard ținea o prelegere în timpul căreia a explicat cum a copt încet animalele până la moarte, într-un studiu al căldurii corpului; Anna nu s-a mai putut abţine, i-a strigat „Ucigașule!” şi a ieşit furtunos din sală. Anna și-a dorit atunci chiar să-l ucidă, cu ajutorul unui „fulger spiritual”, care să se năpustească asupra lui. Ciudat, dar la scurt timp după acest episod, profesorul Bernard s-a îmbolnăvit brusc și inexplicabil, iar apoi a murit pe 10 februarie 1878.
Anna a pretins ulterior că și-a folosit puterile psihice pentru a-l doborî pe Bernard. Curând, ea a pus ochii pe un alt medic, pe nume Dr. Paul Bert, care şi el practica vivisecţia. Şi acesta a murit destul de neaşteptat în noiembrie 1886. Indiferent dacă aceasta a fost o coincidență sau nu, Anna a luat-o ca pe un semn că avea puterea dreaptă de a-și lovi psihic pe dușmanii animalelor care erau disecate, spunând: „L-am ucis pe Paul Bert, așa cum l-am ucis pe Claude Bernard; întrucât îl voi ucide pe Louis Pasteur și, după el, întregul trib de vivisectori, este o putere magnifică de a avea una care transcende toate metodele vulgare de a face dreptate tiranilor”.
Încercarea ei de a-l ucide pe eminentul profesor Pasteur cu puterile ei psihice nu a avut succes. Ea urma să plece spre laboratorul lui Pasteur din Paris în noiembrie 1886, dar a fost prinsă de o furtună violentă, făcând-o să capete o pneumonie gravă. Acest lucru i-a întrerupt tentativa ei de asasinat psihic asupra lui Pasteur, care, deşi s-a îmbolnăvit brusc şi era cât pe ce să moară, el îşi reveni complet, trăind și muncind până în 1895. În schimb. sănătatea Annei s-a deteriorat progresiv până când a murit pe 22 februarie 1888, luând cu ea în mormânt presupusele puteri și toate secretele pe care le avea.