Lucian din Samosata (125 d.Hr. – circa 191 d.Hr.), supranumit şi „Voltaire al Antichităţii”, a fost un prozator grec, de origine asiriană, care s-a afirmat în domeniile retoricii și satirei. El a scris dialoguri satirice, pamflete, disertații, diatribe, prin care vizează filozofia speculativă, absurditatea credințelor religioase sau a slăbiciunilor omenești.
Foarte interesant e faptul că prozatorul grec a scris o lucrare intitulată „Istoria adevărată” („Vera Historia”), o parodie a literaturii de călătorii şi aventuri fantastice şi incredibile cultivate de greci începând cu „Odiseea”. Lucrarea „Istoria adevărată” pare a fi un roman SF al Antichităţii, dar totuşi, să fie doar simpla imaginaţie a autorului? Sau el s-a inspirat din nişte lucrări mai vechi? Să vedem, însă, despre ce-ar fi vorba.
Autorul s-a îmbarcat pe o corabie pentru a naviga în Oceanul Atlantic. După o zi de navigaţie, s-a ivit o furtună cumplită care a durat 79 de zile; în a 80-a zi a ajuns pe o insulă împădurită. După ce corabia a părăsit insula, a izbucnit o furtună mai puternică: un vârtej îngrozitor a ridicat vasul în aer până deasupra norilor. După 7 zile şi 7 nopţi, navigatorii au văzut un soi de pământ sub forma unei insule strălucitoare care răspândea o lumină splendidă. În fapt, călătorii greci ajunseseră pe Lună!
Luna era locuită de hipogogi, bărbaţi care călăresc nişte vulturi imenşi, tricefali; aceştia i-au dus pe noii veniţi la regele lor care, de îndată ce i-a văzut, i-a recunoscut drept greci şi s-a interesat cum au putut străbate distanţa dintre Pământ şi Lună. Regele însuşi era un pământean, Endymion, care a fost odinioară răpit şi adus pe solul selenar.
Regele Lunii se afla în război cu locuitorii Soarelui, care era şi el locuit şi condus de regele Phaeton. Motivul războiului? Un conflict de interese – Endymion hotărâse să-i colonizeze pe cei mai săraci dintre supuşii săi pe Venus, care la acea dată nu era locuit. Phaeton n-a vrut să accepte acest proiect de colonizare şi a interceptat convoiul plecat de pe Lună cu o mulţime de luptători călărind pe furnici-cabaline! Întrucât locuitorii de pe Lună au fost luaţi prin surprindere de acest atac şi au fost obligaţi să se retragă şi să renunţe temporar la întemeierea coloniilor. Însă, regele Lunii hotărî să-şi ia revanşa.
În continuare, Lucian din Samosata descrie războiul dintre regele Lunii şi regele Soarelui. Armata selenară era formată din 80.000 de călăreţi pe vulturi şi 20.000 de călăreţi pe păsări care în loc de aripi aveau imense foi de salată. Selenarii mai aveau la dispoziţie 30.000 de călăreţi pe purici de dimensiunea a trei elefanţi şi infanterişti capabili să zboare fără aripi. Pe de altă parte, regele Soarelui se bizuia şi pe aliaţi importanţi: cei de pe Sirius au trimis 5.000 de oameni cu cap de câine, pe cei din Calea Lactee, pe catapulte şi pe centaurii norilor.
Până la urmă, bătălia fu câştigată de regele Soarelui. Endymion n-a mai avut ce face şi a trebuit să înceapă tratativele de pace care s-au încheiat prin semnarea unui tratat, conform căruia spaţiul cosmic a fost împărţit în zone de influenţă între cele două puteri aflate în conflict.