Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
Înainte de descoperirea Australiei, oamenii din lumea veche erau convinși că toate lebedele sunt albe, o credință de neatins, deoarece părea complet confirmată de dovezi empirice. Observarea primei lebede negre ar fi putut fi o surpriză interesantă pentru câțiva ornitologi (și pentru alții extrem de preocupați de colorarea păsărilor), dar semnificația poveștii este alta. Povestea ilustrează o limitare severă a învățării noastre din observații sau experiență și fragilitatea cunoștințelor noastre. O singură observație poate invalida o afirmație generală derivată din milenii întregi de observare a milioane de lebede albe. Tot ce ai nevoie este o singură pasăre neagră.
Ceea ce se numeşte Lebădă neagră este un eveniment cu următoarele trei atribute. În primul rând, este ceva excepţional, deoarece se află în afara domeniului așteptărilor obișnuite, întrucât nimic din trecut nu poate indica în mod convingător posibilitatea acestuia. În al doilea rând, are un impact extrem. În al treilea rând, în ciuda statutului său anormal, natura umană ne face să inventăm explicații pentru apariția sa, făcându-l explicabil și previzibil. Aşadar, avem tripletul „raritate, impact extrem și predictibilitate retrospectivă”.
Un număr mic de Lebede negre explică aproape totul în lumea noastră, de la succesul ideilor și religiilor, până la dinamica evenimentelor istorice, până la elemente ale vieții noastre personale. De când am părăsit Pleistocenul, acum vreo zece milenii, efectul acestor Lebede negre a crescut. A început să se accelereze în timpul revoluției industriale, pe măsură ce lumea a început să se complice, în timp ce evenimentele obișnuite, cele pe care le studiem și le discutăm și încercăm să le prezicem au devenit din ce în ce mai lipsite de importanță.
Imaginează-ți cât de puțin te-ar fi ajutat înțelegerea lumii în ajunul evenimentelor din 1914 să ghiciţi ce urma să se întâmple. Ce zici de ascensiunea lui Hitler și războiul care a urmat? Ce zici de dispariția abruptă a blocului sovietic? Ce zici de ascensiunea fundamentalismului islamic? Ce zici de răspândirea Internetului? Şi multe altele. Toate urmează această dinamică a Lebedei negre.
Gândeşte-te la atacul terorist din 11 septembrie 2001: dacă riscul ar fi fost rezonabil de imaginat pe 10 septembrie 2001, el nu s-ar fi întâmplat. Dacă o astfel de posibilitate ar fi fost considerată demnă de atenție, avioanele de vânătoare ar fi înconjurat cerul New York-ului, avioanele ar fi avut uși antiglonț încuiate, iar atacul nu ar fi avut loc. Altceva s-ar fi putut întâmpla. Ce? Nu se știe. Nu este ciudat să vezi un eveniment petrecându-se tocmai pentru că nu trebuia să se întâmple? Gândeşte-te de tsunami-ul din Pacific din decembrie 2004. Dacă ar fi fost de așteptat, nu ar fi cauzat daunele pe care le-a făcut – zonele afectate ar fi fost mai puțin populate, ar fi fost pus în aplicare un sistem de avertizare timpurie. Ceea ce știi nu te poate răni cu adevărat.
Incapacitatea de a prezice valori aberante implică incapacitatea de a prezice cursul istoriei, având în vedere ponderea acestor evenimente în dinamica evenimentelor.