În dreptul litoralului românesc, există o zonă de mică adâncime (până la 200 m) care se întinde în larg pe o distanţă de 185 kilometri (100 mile marine depărtare de Constanţa). Un scafandru român povestea într-o revistă din 1972 ce a întâlnit în această zonă a Mării Negre. Iată câteva extrase:
– Rechinii în Marea Neagră trăiesc la adâncimi de 20 – 80 metri. Fiind lipsiţi de vezică înotătoare, stau aproape de fund. Sunt foarte laşi, atacă prin surprindere, dar fug când te duci spre ei. Ei aleargă printre alge şi se adună la pradă ca viermii la hoit. Lovit cu harponul, rechinul care sângerează este devorat imediat de semenii lui. Dacă e scos din apă, rănit, trăieşte în barcă circa două ore, dând dovadă de o colosală vitalitate.
– La adâncimi de 25 – 40 de metri găsim alge roșii (Phyllophora rubens), care formează mase compacte, adevărate păduri submarine cu o suprafață de peste 10.000 km2, reprezentând o importantă materie primă pentru industria chimică şi farmaceutică.
– Într-o anumită zonă a Mării Negre, la o adâncime de 4 – 6 metri, se găseşte o zonă cu lumină şi transparenţă foarte mare. Fundul mării are acolo o culoare alb-argintie, iar stâncile par a fi adevăraţi munţi acoperiţi cu zăpadă, formând o privelişte captivantă. Din loc în loc, dintre pietre, se ridicau şuviţe verzui de apă, care erau, de fapt, izvoare cu apă sulfuroasă şi caldă. „Zăpada” nu era altceva decât precipitatul de sulf, sub influenţa căruia flora şi fauna submarină se afirma cu o densitate nemaiîntâlnită.