Exista diverse pareri in ceea ce priveste paianjenul. Forma sa face ca el sa reprezinte emblema plexului nervos si al ganglionilor corpului uman. Unii europeni considera ca aduce ghinion sa omori un paianjen, deoarece acesta este considerat un emisar al raului pe care nici o persoana nu doreste sa-l jigneasca. Acesta este un mister care le priveste pe toate creaturile otravitoare, mai ales insectele.
Paracelsus este de parere ca paianjenul era intermediarul pentru o forta puternica, dar rea, pe care o foloseau magicienii negri. Anumite animale, plante si minerale erau considerate sacre pentru diferite natiuni de pe pamant, deoarece acestea erau deosebit de sensibile la focul astral, care este un mijloc misterios pe care lumea stiintifica l-a contactat prin manifestarile sale de electricitate si magnetism. Radiumul din lumea minerala si anumite cresteri parazitare din regatul plantelor sunt susceptibile la acest foc electric si cosmic, numit cel mai adesea forta vitala universala.
Magicienii din Evul mediu erau inconjurati de creaturi ca liliecii, paianjenii, pisicile, serpii si maimutele, deoarece astfel isi puteau insusi fortele de viata ale acestor specii si le puteau utiliza prin magie pentru a-si atinge scopurile. Unele scoli antice de intelepciune spuneau ca insectele si reptilele otravitoare au izvorat din rautatea oamenilor si ca atunci cand oamenii inteligenti nu vor mai avea ura in suflete, nu vor mai exista animale feroce, boli sau plante si insecte otravitoare.
Printre indienii americani circula legenda „omului paianjen” a carui panza conecta lumea din Rai cu pamantul. Scolile secrete din India simbolizeaza anumiti zei care au lucrat cu Universul in timpul facerii acestuia si care conectau taramul de lumina cu cel al intunericului cu ajutorul panzelor. Prin urmare cei care au construit sistemul cosmic care tine universul embrionic la un loc cu ajutorul unei forte invizibile erau numiti uneori zeii paianjen, iar conducatorul lor era „Marele paianjen”.