Papa, seful Bisericii Catolice, pretinde ca este vicarul lui Hristos, dar cum se poate compara caracterul lui cu acela al Mantuitorului nostru? I-a condamnat Hristos vreodata pe oameni la inchisoare sau la roata pentru ca nu i-au adus omagii ca Rege al cerului? S-a auzit vocea Lui condamnandu-i la moarte pe cei care nu L-au acceptat? Cand n-a fost primit de locuitorii unui sat din Samaria, apostolul Ioan s-a umplut de indignare si a cerut: „Doamne, vrei sa poruncim sa se pogoare foc din cer si sa-i mistuie, cum a facut Ilie?” Iisus a privit cu mila la ucenicul Sau si i-a mustrat spiritul aspru, zicand: „Fiul omului a venit nu ca sa piarda sufletele oamenilor, ci sa le mantuiasca” (Luca 9:54,56). Cat de diferit de spiritul manifestat de Hristos este acela al pretinsului Sau inlocuitor!
Biserica Romano-Catolica, imbinand crestinismul cu forme de paganism, si, asemenea paganismului, reprezentand gresit caracterul lui Dumnezeu, a recurs la practici nu mai putin crude si revoltatoare. In zilele suprematiei Romei existau instrumente de tortura menite sa-i constranga pe oameni sa adere la doctrinele ei. Pentru cei care nu-i recunosteau pretentiile, era rezervat rugul. Au avut loc masacre de proportii, care vor fi cunoscute abia cand vor fi dezvaluite la judecata. Demnitarii bisericii au studiat, sub calauzirea lui Satana, stapanul lor, cum sa inventeze mijloace care sa cauzeze cel mai mare chin posibil fara sa puna capat vietii victimei. In multe cazuri, procedeele infernale erau repetate pana la limita extrema a rezistentei umane, pana cand natura umana renunta la lupta, iar victima saluta moartea ca pe o dulce eliberare. Aceasta a fost soarta celor care se opuneau Romei. Pentru adeptii ei, avea rezervata disciplina biciului, a infometarii, a privatiunilor fizice in toate formele imaginabile si dezgustatoare. Pentru a obtine favoarea Cerului, penitentii calcau legile lui Dumnezeu prin calcarea legilor naturii. Erau invatati sa rupa legaturile menite de Dumnezeu sa binecuvanteze si sa bucure viata pamanteasca a omului. Cimitirele sunt pline de milioane de victime care si-au petrecut viata in eforturi inutile de a-si supune sentimentele naturale, de a-si reprima, sub motivul ca sunt ofensatoare pentru Dumnezeu, orice gand si manifestare de mila fata de semeni.