Parerea unanima a teologilor este ca duhurile rele sunt de o asa natura incat ii urasc atat pe Dumnezeu, cat si pe oameni. Prin urmare, Providenta divina a trimis asupra noastra mai multe spirite pure carora le-am fost incredintati pentru a fi pentru noi ca niste pastori sau stapani si sa ne ajute zilnic ca sa alungam duhurile rele, sa le stapanim si infranam, ca sa nu ne mai necajeasca asa cum vor ele.
In „Tobiat” citim despre Rafael care l-a prins pe demonul Asmodeus si l-a inlantuit in salbaticia Egiptului de Sus. Tot despre aceste spirite pure vorbeste si Hesiod care spune ca sunt 30.000 de duhuri nemuritoare ale lui Jupiter care traiesc pe Pamant drept pazitorii oamenilor muritori, si care pentru a vedea mai bine dreptatea si faptele pline de milostivenie, s-au invesmantat in aer ca sa mearga oriunde doresc ei pe Pamant.Daca spiritele bune nu ar avea grija de noi niciun print si niciun suveran nu ar fi in siguranta, nicio femeie nu ar mai fi neprihanita, niciun om din valea necunoasterii nu ar mai ajunge la sfarsitul dat de Dumnezeu.
Asa cum printre spiritele bune exista un pazitor si un protector pentru fiecare, ajutand sufletul omului sa fie bun, tot asa dintre duhurile rele este trimis un vrajmas care sa fie stapan peste trup si dorinte, insa spiritul bun lupta pentru noi ca sa ne ocroteasca de vrajmas si de dorintele trupului. Omul in schimb se afla la mijloc intre aceste lupte, fiind lasat sa aleaga cu care parte sa tina. Prin urmare, nu putem acuza ingerii daca nu aduc popoarele care le sunt incredintate la cunoasterea lui Dumnezeu adevarat si a adevaratei pietati, ingaduindu-le sa cada in greseli si veneratii pervertite, ci trebuie sa dam vina pe cei care au ales de buna voie sa se abata de la calea cea buna si sa se alature duhurilor greselilor, tinand partea diavolului.
Trebuie stiut faptul ca sta in puterea omului de a se alatura cui vrea si sa infranga pe cine vrea, astfel ca daca omul este biruit de diavol, este facut slujitorul acestuia, iar daca diavolul este biruit, atunci nu se mai poate lupta cu un alt om, precum viespea care si-a pierdut acul.De aceeasi parere este si Origene, marele mistic crestin, care spunea ca sfintii care lupta impotriva duhurilor rele, biruindu- le, micsoreaza oastea lor, iar duhul care a fost invins nu mai poate face niciodata rau.
Astfel, fiecarui om ii este dat un duh bun si unul rau, fiecare cautand uniunea cu spiritul nostru, straduindu-se sa-l ademeneasca catre partea sa si sa fie amestecat cu el, precum apa cu vinul. Duhul rau prin faptele noastre rele cauta sa ne atraga la el si sa se uneasca cu noi, asa cum spune Iisus despre Iuda: „Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Si totusi unul din voi este un drac”. Prin fapte bune, duhurile bune ne transforma intr-adevar in ingeri, unindu-se cu noi, asa cum se spune despre Ioan Botezatorul in Maleahi: „Iata Eu trimit ingerul Meu inaintea fetei Tale, care va pregati calea Ta.” Cel care se alatura lui Dumnezeu devine astfel unul cu spiritul Lui.