Există în lume, două artefacte misterioase redescoperite în anul 1950. Un colecţionar italian a lăsat atunci, librarului genovez Nicolas Rauch, mai multe hărţi, pentru a le păstra, eventual pentru a le valorifica. În 1957, în vizită la colegul său elveţian, americanul Laurence C. Witten cumpără aceste hărţi (printre care „Harta lui Vinland”), alături de volumul intitulat „Istoria tartarilor”. Această lucrare a fost transcrisă de preotul franciscan C. de Bridia, după mărturiile confratelui său, Jean du Plan Carpin (1182-1252), după întoarcerea sa din Mongolia.
La început, „Harta lui Vinland” a fost considerată un fals, însă supusă unor examinări fizice şi chimice amănunţite s-a dovedit a fi reală. Harta prezintă cu exactitate contururile coastelor şi insulelor Americii. Explicaţia cea mai plauzibilă ce s-a dat este că informaţiile care au permis elaborarea acestei hărţi au fost transmise de vikingi. Aceşti cuceritori scandinavi din secolele VII-XI, care au colonizat Groenlanda şi Islanda, au invadat coastele franceze ajungând să asedieze chiar capitala Imperiului Bizantin, Constantinopolul. Fiind cei mai renumiţi marinari, ei se orientau după Soare şi Steaua Polară.
Autenticitatea manuscrisului „Istoria tartarilor”, achiziţionată de Witten, cuprinzând texte şi legende ale hărţii, a fost şi ea confirmată. Ea reprezintă cea mai veche descriere europeană şi geografică din Asia Centrală. Interesant e că această lucrare se aseamănă foarte mult cu manuscrisul „Speculum historiae”, scrisă de Vincent Beauvais (1190-1246), fiind o cronică istorică. În ea este desenată şi „Harta lui Vinland”. Examinându-le amănuntit. Witten constată că cele două lucrări au format, în trecut, unul şi acelaşi codes (carte). În anul 1985 s-a demonstrat, prin cele mai moderne metode de analiză, că ele sunt autentice.
Există o legendă conform căreia un viking pe nume Leif Ericsson (970-1020), fiul regelui viking Eric cel Roşu, a cumpărat o corabie, a pornit pe mare şi a descoperit America cu aproape 500 de ani înainte ca celebrul Columb să audă măcar de ea. Când Leif a atins coasta Canadei, s-a dus la mal, a privit roată şi a zis: „Hai băieţi, să plecăm de-aici!” Aceasta este una dintre maximele celebre ale istoriei.