Imagine: generata de Microsoft Designer
Cârtițele sunt socotite de mulți drept unele din cele mai stricătoare animale. Stricăciunile ce le fac însă ele prin galeriile lor subterane sunt mici față de avantajele pe care le avem de la aceste animale subpământene, şi asta pentru că ele distrug multe dintre insectele vătămătoare plantelor.
Interesant este felul în care cârtiţa își găurește subteranele sale, galerii pentru care bietul animal este prigonit. Ele arată inteligența ei surprinzătoare. Cârtițele sapă aceste lungi tuneluri individuale, atât pentru a-și căuta hrana, cât și pentru apărare, pentru a se sustrage, prin căi întortochiate, urmăririi inamicilor lor. Aceste labirinturi subterane sunt stabilite în mod strategic de multe ori sub copaci, ale căror rădăcini apără cu eficacitate locul și împrejurimile cârtiţelor.
Specialiştii au studiat foarte bine aceste bizare opere arhitecturale ale cârtiţelor. Ele construiesc subteran un apartament, compus din două galerii circulare suprapuse, din care cea superioară este mai puțin puternică. Ele sunt unite unele de altele prin patru sau cinci culoare oblice. Din galeria circulară inferioară pleacă, în număr mai mult sau mai puțin mare, niște galerii de vânătoare, care se termină prin găurile pe unde cârtiţa poate ieși la soare – lucru care se produce foare rar. În axa acestor două galerii circulare, și puțin deasupra nivelului galeriei inferioare, se află adevărata vizuină, acolo unde cârtița, după vânătorile ei repetate de trei ori pe zi, se retrage și așteaptă sfârșitul unei digestii ușoare. Cârtiţa e foarte mâncăcioasă și nu poate răbda foamei mai mult de o zi.
Vizuina are niște pereți cu totul netezi, și tapisați cu mușchi, fire de iarbă proaspătă, ierburi uscate şi altele, care țin de cald, în formă de cornută (vas de sticlă, cu gâtul strâmt și îndoit, pentru experiențe chimice). Vizuina comunică în jos cu un coridor de siguranță care duce la galeriile de vânătoare și la galeria principală. Galeriile de vânătoare – acolo unde cârtița își găsește hrana formată din insecte – sunt plasate departe de retragerea ei și formează o îngrămădire inexplicabilă de drumuri în rond și de fundături, oferind numeroase ramificații.
Urma galeriilor se poate urma cu uşurinţă pe un teren întins, fiind cea care leagă șirul mușuroaielor. Aceste movilițe de pământ mobil sunt un fel de „găuri de ventilație”, pe unde poate fi reînnoit, în galerii, aerul necesar respirației animalului acesta.