In privinta corpurilor ingerilor exista o mare neintelegere intre teologii din timpurile mai recente si filosofi. Toma d’Aquino spune ca niciun inger nu are existenta materiala, nici chiar ingerii rai, desi iau uneori forma unui corp, doar pentru a-l abandona din nou.
Dionisie afirma si el in Nume divine faptul ca ingerii sunt imateriali, insa Augustin in Facerea spune ca ingerii sunt fiinte eterice si inflacarate, si deoarece au natura corpurilor eterice, ei nu se pot descompune prin moarte, caci in ei predomina elementul care este mai activ si nu cel pasiv. La inceputul facerii lor, toti ingerii aveau corpuri eterice deoarece erau formati din partea cea mai pura si superioara a aerului, fiind mult mai potriviti sa actioneze decat sa sufere. Dupa Facere, acele corpuri au ramas in ingerii buni, dar dupa caderea ingerilor, acestea s-au transformat in ingeri rai, intr-un aer mai dens, incat sa se poata chinui in foc.
Mai mult, Magnus Basilius si Sfantul Grigorie de Nazianz atribuie corpuri nu doar diavolilor, ci si ingerilor puri, precum anumite duhuri firave, eterice si pure. Apuleius crede ca niciun fel de ingeri nu au corpuri, caci in cartea lui Socrate despre demoni, acesta spune ca exista un fel de duhuri mai favorabile, care fiind intotdeauna eliberate de limitele materiale, pot fi chemate prin anumite rugaciuni.
In schimb, Psellus platonicianul si Christianus sunt de parere ca natura duhurilor nu este lipsita de corp, insa corpurile ingerilor si ale diavolilor sunt totusi diferite. Corpurile ingerilor sunt fara materie, in timp ce corpurile diavolilor sunt intr-o oarecare masura materiale, precum umbrele, si supuse senzatiilor, incat atunci cand sunt lovite, simt durere, iar cand sunt aruncate in foc, devin cenusa. Desi este vorba de un corp spiritual, acesta este totusi sensibil si sufera atunci cand e lovit. „Daca este taiat in bucati, se reface la loc precum aerul si apa desi intre timp sufera foarte mult, si de aceea corpurile diavolilor se tem de lama sabiei sau a oricarei alte arme.”
Corpurile celor mai mari demoni se hranesc cu cel mai pur element eteric si nu se pripesc sa fie vazuti de cineva, decat daca sunt trimisi de la Dumnezeu. Fiind facuti din niste fire atat de stralucitoare si mici, ei isi trimit razele catre privirea noastra prin finete, reflectandu-se prin splendoare si amagind prin subtilitate.
Calcidius spune ca demonii eterici si aerieni sunt numiti astfel nu pentru ca ar contine atat de mult Foc (Spirit) corpurile lor incat sa fie remarcabile si nici atat Pamant incat soliditatea lor sa reziste atingerii, ci pentru ca sunt compusi din senitatea cerului si umezeala aerului, care s-au adunat in niste suprafete indisolubile.

Ceilalti demoni nu sunt nici vizibili, nici invizibili, iar atunci cand se fac remarcati se schimba in diverse figuri, luand asupra lor forma umbrelor, ale imaginilor sleite, atrag murdaria unui corp ordinar, si au multe lucruri in comun cu padurea, pe care anticii o numeau spiritul rau. Datorita afinitatii corpurilor cu Elementele Pamant si Apa, ele sunt de asemenea cuprinse de placeri si pofte lumesti, iar dintre astfel de demoni fac parte spiridusii, incubii si sucubii.