O ştire din 1995 făcea ocolul lumii: potrivit părerii unui grup de geofizicieni americani, nucleul Terrei ar fi constituit dintr-un cristal uriaș de fier. Ronald E. Cohen de la Conergie Institution din Washington și Lars Stixrude de la Georgia Institute of Technology au ajuns la această concluzie după ce au studiat propagarea undelor seismice, în special pe cele înregistrate cu ocazia unui cutremur de pământ în Bolivia din 1994.
Undele care trec prin centrul Terrei în direcția nord-sud le-ar trebui cu 4 secunde mai mult pentru a parcurge diametrul Pământului de la est la vest. Or, numai o structură cristalină ar conduce la o asemenea anizotropie (adică la o variație a proprietăților fizice în funcție de direcție). Și e vorba încă nu de orice fel de cristal; cu ajutorul modelelor matematice, cercetătorii au determinat, printre structurile cristaline posibile ale fierului, prisme hexagonale – cele în care fiecare atom de fier este înconjurat de alți 12 atomi, structură care corespunde caracteristicilor seismice. Formarea unui asemenea cristal este posibilă, în ciuda unei temperaturi de 4000° C, datorită presiunii extraordinare din centrul Terrei.
Conform cercetătorului Ronald E. Cohen, Terra parcă ar avea un diamant uriaș în centrul său. Existența unui asemenea cristal ar conduce la explicarea anumitor anomalii, cum ar fi deviația liniilor de câmp magnetic în apropierea Ecuatorului sau inversarea regulată a polilor magnetici.