În Tibet există două cărţi stranii, numite Kantyua şi Tantyua. De fapt, nu se poate vorbi despre nişte cărţi în sensul clasic, pentru că numai Kantyua singură conţine 108 volume de pergament, care numără 1083 de cărţi, în nouă mari diviziuni. În ea sunt culese textele sacre ale lamaismului. Kantyua are aceeaşi importanţă cu cea pe care o are Coranul pentru islam. Tantyua înseamnă „tălmăcirea doctrinei” şi este un comentariu în 255 de volume la Kantyua.
Aceste cărţi, tipărite în chineză, ocupă atât de mult spaţiu, încât se păstrează în mai multe pivniţe din câteva sate ascunse în văile munţilor Tibetului. Părţi din ele, separate, sunt gravate pe blocuri de lemn de un metru înălţime, 10-20 cm grosime şi 15 cm lăţime. Deoarece pe 8 asemenea blocuri de lemn abia încape o pagină de pergament, este de înţeles de ce volumele se păstrează în pivniţele unor întregi sate.
Numai 1% din aceste texte, a căror dată de apariţie nu a fost determinată, au fost traduse. În ambele aceste texte, există o permanentă menţionare a unor „perle pe cer” şi a unor sfere transparente, în care locuiesc zeii, care se arată oamenilor la intervale mari de timp.
Dacă Kantyua şi Tantyua ar fi supuse unui studiu hotărât şi coordonat, probabil că am învăţa multe despre zeii-extratereştri şi despre activitatea lor trecută de pe Pământ.