Pe 14 octombrie, ziua in care este sarbatorita Sf.Parascheva, Georgia cinsteste si Camasa lui Hristos. Relicva este ingropata la catedrala Svetithoveli din orasul Mtskheta, fosta capitala a regatului Kartli. Sarbatoarea are o importanta deosebita pentru Georgia.
Camasa a fost purtata de Hristos in ziua crucificarii si a fost trasa la sorti ca si alte vesminte ale Sale de catre soldatii care L-au dezbracat inainte de a-L tintui pe cruce. Era o camasa fara cusaturi, tesuta dintr-o singura bucata. Potrivit hagiografiei georgiene, in secolul I d.Hr., un evreu din Mtskheta, pe nume Elias, a fost la Ierusalim in perioada in care Iisus a fost crucificat. El a cumparat camasa Mantuitorului de la soldatul roman care o castigase in urma tragerii la sorti. Apoi s-a intors acasa, unde il astepta cu nerabdare sora Iui, Sidonia. Aceasta stia de predicile lui Hristos si era o urmasa a invataturilor Sale. Cand a aflat de la fratele ei ca fusese crucificat, femeia a fost cuprinsa de tristete. A strans camasa lui Iisus in brate si a murit. Nimeni nu a putut sa o desparta de aceasta. A fost ingropata impreuna cu relicva si pe mormantul ei a crescut un chiparos imens, frumos mirositor, ale carui frunze posedau proprietati curative miraculoase.
Pana in secolul IV, cand a fost crestinat de sfanta Nino (Nina), regatul Kartli a ramas pagan. Regele Mirian si regina Nana s-au convertit si au acceptat propunerea de a construi o biserica deasupra mormantului in care se odihneste sfanta Sidonia, iar arborele miraculos a servit la fabricarea a sapte stalpi pentru fundatia lacasului de cult. Al saptelea stalp avea proprietati magice si s-a inaltat singur in aer. A revenit pe pamant dupa ce sfanta Nino s-a rugat intreaga noapte. Se spune ca din acest al saptelea stalp a curs un lichid sfant care a vindecat oamenii de toate bolile.
In limba georgiana, „sveti” inseamna „stalp” si „thoveli” „datator de viata”, sau „viu”, de unde provine numele catedralei. O pictura situata in partea dreapta a intrarii prezinta evenimentele de odinioara. Aceasta este reprodusa in intreaga Georgie si infatiseaza un inger ridicand stalpul spre cer. Sfanta Nino este in prim-plan, regele Mirian si sotia sa, regina Nana, sunt la dreapta, respectiv la stanga.
Georgia a adoptat oficial crestinismul in anul 317. Nino era o crestina originara din Grecia sau Italia, care ajunsese prizoniera de razboi in Capadocia si apoi in Kartli. Ea a devenit cunoscuta ca tamaduitoare de boli si cunoscatoare de ierburi. Renumele sau a ajuns la urechile reginei Nana, care a chemat-o la palat, in speranta de a se vindeca de o boala grea. Nino a reusit sa o tamaduiasca, dar a refuzat rasplata generoasa a suveranului Mirian al III-lea, spunand ca puterea ei taumaturgica era un dar al lui Dumnezeu.
Dupa o vreme regele s-a ratacit in timpul unei vanatori si a fost impiedicat de o negura stranie sa-si mai gaseasca drumul spre casa. El a chemat atunci toti zeii cunoscuti in Kartli in ajutor, dar de-abia cand s-a adresat zeului lui Nino a reusit sa se salveze, devenind crestin in urma acestei experiente. Mirian a instituit crestinismul ca religie de stat. Sfatuit de sfanta Nino, regele a trimis soli la curtea lui Constantin cel Mare si a solicitat trimiterea de preoti crestini in regatul Kartli. Sfanta Nino si-a petrecut sfarsitul vietii ca pustnica in apropierea unei manastiri capadociene.

In anul 361 ea s-a imbolnavit, la intoarcerea dintr-o calatorie in Tusetia, o regiune din estul Georgiei, si a murit in preajma localitatii Bodbe din zona Kahetia. Regele Mirian a ridicat o biserica deasupra mormantului ei din Bodbe, care a fost inclusa mai tarziu in manastirea Ninotsminda. Crucea sfintei Nino, confectionata de ea insasi din par si vlastare de vita de vie, este pastrata in catedrala Sioni din Tbilisi.