Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
La începutul anilor ’70, ozenistul brazilian Jader Pereira a realizat un studiu amănunţit privind 333 de cazuri de presupuse întâlniri cu fiinţe coborâte din obiecte zburătoare aterizate până la sfârşitul anului 1970. Dintre cazurile analizate, el consideră ca fiind valabile 230, şi dintre acestea, el a dedus nişte constante în structura şi în comportamentul vizitatorilor din alte lumi.
Astfel, se pare că aceştia au, aproape în totalitate, o structură fizică umanoidă, ceea ce înseamnă că sunt nişte fiinţe bipede având poziţia verticală, au două braţe (cu extremităţi ce pot să apuce), au ochi, nas, gură, urechi foarte apropiate de cap. Înălţimea corpului lor este cuprinsă între 80 de centimetri şi aproximativ 3 metri. Pielea lor, de diferite culori, poate să fie: netedă-zbârcită, alb-neagră, verzuie-roşcată. Au părul lung sau scurt, iar uneori nu-l au deloc; sunt fie spâni, fie bărboşi. Mersul este pentru unii normal, iar pentru alţii este anevoios.
Jumătate dintre ei se deplasează pe suprafaţa terestră fară salopete sau costume spaţiale prevăzute cu aparat de respirat; în schimb cealaltă jumătate este echipată, aidoma astronauţilor noştri, cu costume presurizate. Majoritatea acestora este dotată cu instrumente defensiv-ofensive, care în general au formă tubulară, cilindrică, sferică; aceste instrumente emit raze de lumină solidă, radiaţii sau chiar gaze. Efectul acestora este, în majoritatea cazurilor, paralizant.
Ca să comunice cu locuitorii pământului, ei folosesc adesea chiar limba martorului; altminteri încearcă un contact verbal folosind propria lor limbă. În majoritatea cazurilor, cel contactat primeşte comunicarea în mod mental, fapt care indică o notabilă capacitate (naturală) sau o tehnică rafinată de transmisiune telepatică.