Un profesor de filozofie din Toulon (Prof. Robert Blanchard), a povestit odată o incredibilă întâmplare de care avusese parte. Avea 19 ani, când a fost operat de hernie la spitalul din Poitiers (Franţa). La sfârșitul operației, când trebuia să se trezească normal, și-a recăpătat cunoștința… în afara corpului! Cum? Ei bine, el pretinde că s-a simțit plutind într-un fel de spațiu pătrat, al cărui plafon se pierdea în nori. Și-a zis: „Sunt mort”.
Neașteptat totuși, această situație îi părea agreabilă. Nu se simțise niciodată atât de bine. Calm, infinit de calm și liber ca aerul. „Era magnific în afara corpului!”
Însă, după câteva clipe, o forță misterioasă l-a tras în jos. Era neplăcut și Robert Blanchard încerca în zadar să reziste. Atracția era prea puternică. A început să coboare. Spre ce? Spre propriul său corp, pe care în fine l-a zărit, alungit pe pat, neînsuflețit, înconjurat de infirmiere…
Atunci s-a produs ceva pe care Blanchard nu l-a putut uita niciodată; a avut senzația reintegrării în propriul său corp, așa cum tragi pe tine o salopetă… dar infinit de anevoioasă, dureroasă și mult prea îngustă. Când a putut vedea din nou totul, corpul său reîncepuse să se miște, spre ușurarea infirmierelor medicale, care credeau că tânărul era deja mort.