În complexul de peșteri Loltun, din provincia Yucatan (Mexic) au fost descoperite câteva statui omenești colosale, cioplite din lavă pietrificată. Acest lanț de peșteri neobișnuit de spațioase ascunde numeroase sculpturi de diverse mărimi și forme, a căror vârstă nu a putut fi determinată nici măcar aproximativ.
Prin maniera de execuție și detaliile exterioare, statuile se deosebesc de orice realizare a vreunei civilizații amerindiene cunoscute. Pe suprafețele lor s-au încrustat numeroase exemplare de plante și viețuitoare marine fosilizate și pietrificate. Peșterile se află astăzi la câteva sute de metri deasupra nivelului apei, dar geologii consideră că țărmul s-a ridicat o dată cu scufundarea marilor insule din zona Bahamas (deci acum circa 10.000 de ani). Or, statuile n-au putut fi cioplite decât pe vremea când peșterile nu erau încă inundate, adică înainte de sfârșitul glaciației Wurm; adăugând și perioada necesară depunerii straturilor succesive de faună acvatică și a fosilizării lor sub apă, data sculptării ar coborî în urmă cu peste 30.000-40.000 de ani.
Ce popor ar fi fost capabil de un asemenea efort, într-o vreme când, teoretic, specia umană abia devenea conștientă de propria-i existență? Și ce motiv ar fi avut să înceapă tocmai cu astfel de realizări monumentale? Statuile din peşterile Loltun constituie opera unor creatori stăpâni pe arta lor, beneficiind de experiența multor generații anterioare.
Cine și când le-a putut ciopli? Ce unelte au folosit artiștii anonimi pentru a sparge lava pietrificată, extrem de dură? Și de ce se află uriașele statui în peșteri?