În majoritatea culturilor din lume, Venus, ca zeitate, a fost considerată a fi de sex feminin. În calitatea sa dublă de stea matinală și de seară, Venus oferă o priveliște spectaculoasă și deosebit de frumoasă, întrecând cu mult în luminozitate orice obiect celest, cu excepția Soarelui și a Lunii. Nicio altă planetă sau stea nu strălucește atât de puternic precum planeta Venus, iar pe un cer lipsit de Lună, ea este capabilă să producă umbră.
Mulți francmasoni ar fi șocați să afle că mare parte din cultul lor se bazează pe adorarea planetei Venus și pe venerarea zeiței cu același nume, dar există destule motive să credem că lucrurile stau într-adevăr așa.
Astrologia a fost demitizată într-o măsură mai mică sau mai mare de către știință, iar astronomii urăsc să audă de ea. Totuși, acest aspect nu contează câtuși de puțin, deoarece, deși majoritatea oamenilor inteligenți în prezent nu iasă prea mult loc astrologiei, strămoșii noștri i-au acordat cu siguranță un loc de cinste. Francmasoneria dispune de un bogat folclor astrologie, iar la momentul întemeierii sale oficiale, ea dispunea de mulți membri pasionați de astrologie.
Francmasoneria se bazează pe astronomie și, printr-o tradiție străveche, pe un anumit tip de astrologie. De exemplu, există o carte – „Stellar Theology and Masonic Astronomy”, scrisă în 1882 de către un francmason american, Robert Hewitt Brown, care arată că francmasoneria nu este doar influențată de astronomie și astrologie, ci întreaga ei structură se bazează pe ele.
De exemplu, semnarea Constituției SUA (o constituţie ce avea în ea multe idei francmasonice) a avut loc în jurul amiezii, moment în care planetele Mercur și Venus se aflau chiar deasupra capului, într-un punct denumit mijlocul cerului. Pentru orice astrolog, și în special pentru unul care este un adept al lui Venus, nu putea exista un moment mai bun pentru un astfel de eveniment.