In tinutul Canaan – Tara Fagaduintei – traiau mai multe neamuri pagane: hetiti, gheriziti, amoriti, fereziti, heviti si iebusiti. Dumnezeu a hotarat pieirea lor pentru pacatele de care se facusera – vreme indelungata -vinovati. Venerau idoli si, in cursul ritualurilor lor, ajunsesera sa sacrifice oameni. Drept pedeapsa, pamantul acestora, care se intindea la nord pana in centrul Libanului de astazi si la sud pana in peninsula Sinai, a fost oferit israelitilor de catre Dumnezeu. Trebuie subliniat, insa, ca implicarea divina in istoria poporului ales nu a avut un caracter ludic si in niciun caz nu a fost un joc de rol.
Moise a impartit pamantul fagaduintei intre unsprezece din cele douasprezece semintii ale israelitilor, urmase ale celor doisprezece fii ai lui Iacov: Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Dan, Neftali, Gad, Aser, Isahar, Zabulon, Iosif (partea acestuia din urma s-a impartit celor doi fii ai sai, Efraim si Manase). Numai semintiei lui Levi nu i-au revenit pamanturi, ei fiind desemnati sa exercite functii sacerdotale in Cortul legamantului.
Printre popoarele pe care Iosua si ai sai au trebuit sa le infrunte, pentru a se aseza in Canaan, s-au numarat si amoritii. Mentionam indeobste lupta crancena impotriva acestora, deoarece a fost castigata in chip miraculos. Dumnezeu i-a promis intreg ajutorul lui Iosua si i-a inspaimantat pe dusmanii oamenilor sai. Batalia a continuat fara intrerupere pana la apusul soarelui. Iosua l-a rugat pe Domnul sa opreasca Soarele si Luna, pana ii va infrange pe amoriti si minunea s-a produs. Pentru prima si ultima oara in istorie divinitatea a raspuns unei astfel de rugaminti omenesti.