Aptitudinile de a te face invizibil si de a te deplasa in mod inexplicabil ar constitui unele dintre efectele rugaciunii isihaste, o rugaciune repetata in minte fara incetare. Iata ce spunea Ioan din Moldova, un sihastru din secolul al XVIII-lea: „Rugaciunea incepuse sa prinda radacini, sa actioneze, nu mai puteam dormi, abia o ora pe noapte, si asta stand pe un scaun.”
Rezultatul acestei rugaciuni neintrerupte este o iubire netarmurita fata de toti oamenii. Ioan din Moldova afirma: „Ma scol deseori seara ca sa spun rugaciunea catre Iisus si devin prizonier, atras in afara mea. Nu stiu unde. In corp sau in afara lui? Nu stiu, Dumnezeu stie.” Corpul lui a disparut intr-o zi, fara ca nimeni sa stie unde si cum.
Si astazi se mai pot auzi astfel de relatari. De exemplu, cea a staretului manastirii Agapia, Teodul, mort in 1981. El a istorisit intalnirile ciudate avute de episcopul Ioan, un sihastru foarte avansat spiritual si cu multe capacitati miraculoase. Era un pustnic vestit, care traia in Muntii Carpati. Cand se plimba pe carari, ucenicul care il insotea intotdeauna mergea in spatele lui, ca sa se poata ruga netulburat. Avea plete albe, barba alba, chipul luminos, purta haine vechi si se sprijinea intr-un baston. Stia sa citeasca in suflete si in viitor.
Teodul l-a intalnit intr-o zi pe carare si sihastrul i-a istorisit traseul lui spiritual. Fiind episcop, in 1915, a dorit sa intre intr-o manastire ca simplu calugar, avand sarcina sa aiba grija de vite. Staretul i-a spus ca a hotarat sa-l hirotoneasca, dar el era deja hirotonit, asa ca a fugit si s-a retras in padure. Pustnicul i-a cerut lui Teodul hartie si cerneala, apoi a disparut atat de brusc, incat calugarul nu a putut sa-si dea seama in ce directie a luat-o. Teodul s-a intors la manastire sa faca rost de cele cerute de sihastru. Dupa un timp, a revenit pe aceeasi carare. Cand a ajuns in poiana, pustnicul si-a facut aparitia ca din senin, fara sa-si dea seama de unde venise. Avea chipul radios. Si, dovedindu-si din nou puterea clarviziunii, l-a sfatuit pe Teodul sa nu se duca intr-o anumita manastire, deoarece nu se afla acolo persoana pe care dorea s-o vada.
Cinci ani mai tarziu, Teodul a auzit o poveste stranie. Un frate de la manastire isi vazuse turma de oi si cainii adunandu-se intr-un chip bizar, in mijlocul lor aflandu-se un calugar batran care se tanguia: „Cu ce am pacatuit, Doamne, ca sa ma arati oamenilor?” Era in mod normal invizibil? Oricum, i-a cerut celuilalt calugar sa nu pomeneasca nimic despre aparitia lui. Dar, dupa o saptamana, calugarul a spus totul la spovedanie. Preotul a cerut sa fie cautat pustnicul, dar nu l-au gasit nicaieri: devenise din nou invizibil.Astfel de relatari gasim si la ortodocsii greci sau rusi.