Doamna du Bourg, pe numele de calugarita Marie de Jesus, a intemeiat un ordin religios in secolul al XIX-lea. Dupa cum spune un autor pe nume Thurston: „In cazul ei, confirmarea starilor de levitatie se sprijina pe depozitiile numeroaselor calugarite care au fost martori oculari.”
Ea se ridica brusc in aer aproape intotdeauna la sfarsitul extazului. Desi incerca sa se impotriveasca, nu reusea sa reziste unei forte supraumane. Asa ca, neputincioasa, se lasa in voia acelei „atractii supranaturale”. Iata ce scrie doctorul Imbert-Gourbeyre, care a cunoscut-o personal: „Extazul nu se termina niciodata fara ca doamna du Bourg sa fie ridicata brusc de la pamant, strigand: «O, indurare! O, iubire cereasca!» Atunci se straduia sa se opuna atractiei divine. Dupa ce incerca zadarnic sa se agate de scaun, incrucisa bratele pe piept si ceda fortei care o ridica imediat in aer. Isi pastra in mod invariabil pozitia in care o surprinsese extazul, inaltandu-se astfel in genunchi, asezata sau in picioare.”
Extazele se produceau cu regularitate. Seara de seara, in timpul rugaciunii intregii comunitati, cand auzea rostindu-se cuvintele de iubire fata de Domnul, maicuta cadea imediat in extaz. Atunci se ridica in aer la nivelul scaunului, apoi cadea brusc pe scaunelul de rugaciune.
In ziua de 7 aprilie 1865 a fost inaltata de la pamant cu o forta atat de mare, incat s-a agatat de scaunelul de rugaciune, care a fost si el ridicat de la podea. Caderea a fost atat de violenta, incat soclul acelui scaunel masiv s-a spart. Scaunelul de rugaciune poate fi vazut si azi la casa congregatiei.