Ceea ce veti citi mai jos apartine marelui maestru şi mistic rus Gurdjieff (1866-1949). Textul poate va va soca pe multi…
Sufletul este scopul tuturor religiilor, al tuturor scolilor. Dar nu este decat un scop, o posibilitate; nu este un fapt. Omul obisnuit nu are nici suflet, nici vointa. Copilul nu se naste niciodata cu un suflet. Sufletul nu poate fi dobandit decat pe parcursul vietii. Mai mult, acesta este un lux, rezervat doar unui mic numar de persoane. Majoritatea oamenilor isi petrec viata fara suflet, fara stapan. In viata obisnuita, un suflet nu este deloc necesar.
Dar sufletul nu se poate naste din nimic. Orice lucru este material. Si sufletul este material; dar el este format dintr-o substanta foarte fina. Pentru a dobandi un suflet, trebuie sa ai mai intai substanta corespunzatoare. Ori, noi nu avem suficient material nici macar pentru functiile noastre zilnice. Prin urmare, daca vrem sa ne asiguram substanta necesara, capitalul indispensabil, trebuie sa economisim in vederea zilei de maine. De exemplu, daca am obiceiul sa mananc un cartof pe zi, voi manca doar jumatate si voi pune deoparte cealalta jumatate; sau chiar voi posti complet. Si rezerva de substanta trebuie sa fie mare; daca nu, cea care exista se va risipi in curand. Daca avem cateva cristale de sare si le punem intr-un pahar de apa, ele se vor dizolva rapid. Putem sa adaugam noi si noi cristale, ele tot se vor dizolva. Dar vine un moment in care solutia este saturata. Atunci sarea nu se mai dizolva, iar cristalele raman intregi, pe fundul paharului.
Tot asa se intampla si cu organismul uman. Chiar daca materialele cerute pentru formarea sufletului sunt produse constant in organism, ele vor fi imprastiate si dizolvate in acesta. Trebuie sa existe o supraabundenta a acestor materiale, astfel incat cristalizarea sa fie posibila. Materia astfel cristalizata ia atunci forma corpului fizic al omului; ea este copia acestuia si nu poate fi separat de el. Aceste doua corpuri au o viata diferita si fiecare dintre ele este supus unor legi de un ordin diferit. Al doilea corp este „corpul astral”. In raport cu corpul fizic, el este ceea ce numim „suflet”.
Un suflet se dobandeste de-a lungul vietii. Daca omul care a inceput sa acumuleze substanta moare inainte ca aceasta sa se fi cristalizat, atunci, chiar in momentul mortii corpului fizic, si aceste substante se descompun si sunt imprastiate. La moartea unui om obisnuit, corpul sau fizic se descompune in partile lui componente; partile luate din Pamant se intorc in Pamant. „Tarana esti si in tarana te vei intoarce”. Partile nascute din emanatiile planetare se intorc in lumea planetara; partile provenite din atmosfera terestra se intorc acolo. Astfel ca nimic nu ramane ca un tot.
Daca cel de-al doilea corp reuseste sa se cristalizeze la un este abandonat, incapabil sa existe independent si, la fel ca si corpul fizic, nu intarzie sa se descompuna. Daca corpul astral intalneste o materie cu vibratii mai fine, se descompune. De aceea, la intrebarea „este sufletul nemuritor?” nu putem raspunde decat „da si nu”. Pentru a raspunde mai precis, trebuie sa stii despre ce fel de suflet este vorba si despre ce fel de nemurire.

Al doilea corp al omului este sufletul in raport cu corpul fizic. Este posibila si o dezvoltare ulterioara. Un om care are doua corpuri poate sa dobandeasca noi proprietati, prin cristalizarea unor noi substante. Un al treilea corp se formeaza atunci, in interiorul celui de-al doilea; el este numit cateodata „corp mental”. Al treilea corp va deveni principiul activ; al doilea corp – principiul neutralizarii, iar primul corp – corpul fizic – principiul pasiv.
Dar acesta nu este inca sufletul in adevaratul sens al cuvantului. La moartea corpului fizic, corpul astral poate sa moara si el, la randul sau, iar corpul mintal sa ramana singur. Dar, desi in anumite conditii el este nemuritor, si el, mai devreme sau mai tarziu, poate muri. Doar cel de-al patrulea corp arata implinirea dezvoltarii posibile pentru om, in conditiile pamantene ale existentei sale. El este nemuritor in limitele sistemului solar. Adevarata vointa ii apartine acestui corp. El este „eul” adevarat; sufletul omului, stapanul. El este principiul activ in raport cu celelalte corpuri, luate impreuna.
Intrepatrunzandu-se, cele patru corpuri sunt totusi distincte unele de altele. Dupa moartea corpului fizic, corpurile superioare se pot separa. Reincarnarea este un fenomen foarte rar. Ea este posibila fie dupa o perioada foarte lunga de timp, fie in eventualitatea existentei unui om cu corpul fizic identic in fiecare amanunt cu cel al omului care avea corpurile superioare. Mai mult, corpul astral nu se poate reincarna decat prin intalnirea in mod accidental a unui asemenea corp fizic, ceea ce nu se poate produce decat in mod inconstient. Pe cand corpul mintal este deja capabil sa aleaga.