Într-un episod al celebrului serial SF „Twilight Zone” / „Zona crepusculară”, inspirat dintr-o povestire a binecunoscutului scriitor Ray Bradbury, ni se arată că accidentele / întâmplările / vieţile trăite de oameni pe Pământ nu au nimic de-a face cu realitatea pe care o credem noi. Fiecare om e prins într-o capsulă a unui laborator cosmic imens, stând cu ochii închişi, într-un fel de „animaţie suspendată”, iar toate imaginile şi senzaţiile care i se proiectează în acea capsulă, el le percepe ca fiind „realitatea”.
De aici, vine ideea: cea mai dificilă și mai șocantă teorie ar putea fi, din păcate, adevărul: acest Univers nu este „realitatea de bază”. Corpurile noastre „adevărate” sunt înrobite în capsule aflate într-un laborator situat deasupra Universului…
Sunt unii oameni care cred că nu ar mai trebui să folosim cuvântul „Univers”, şi asta pentru că am putea să trăim cu toții într-o suprastructură complexă de tip „holodeck” („holopunte” / „punte holografică”), probabil nu mai mare decât planeta Jupiter. Aceasta ar însemna că cerul este o imagine proiectată, iar Universul, așa cum credem că îl știm, nu există de fapt în realitate. Aceasta este o veste bună, de altfel, deoarece „scenariul holopunte” este potențial unul etern, spre deosebire de „universurile cu scenariul Big Bang” – care nu sunt la fel.