Cea mai intalnita teorie privind fantomele este aceea conform ele reprezinta entitati pe deplin obiective, desi nu de natura strict materiala in sensul fizico-chimic obisnuit. Astfel, aparitiile fantomatice nu ar fi altceva decat corpuri subtile ale persoanelor in viata sau decedate.
Dupa preceptele spiritiste, fiinta umana ar fi alcatuita din trei elemente:
– corpul fizic (sau fiziologic), care se dezagrega dupa moarte;– spiritul, ce se manifesta ca fiind constiinta, capacitatea de intelegere, de a rationa, de a vrea si care este elementul nemuritor al fiintei;– corpul astral – organism fluidic, constituit dintr-o materie extrem de subtila – care este intermediarul dintre spirit si corpul fizic.
In starea de veghe, corpul astral corespunde precis corpului fizic; in timpul somnului si in alte situatii speciale (de exemplu, in fenomenele de extracorporalitate), corpul astral se poate detasa de cel fizic si calatori in alte locuri. Dupa unii autori, corpul astral mentine legatura cu cel fizic printr-un „cordon (coarda) de argint” ce se poate intinde fara limita. Se sustine ca in momentul mortii fizice aceasta coarda este taiata, iar corpul astral intra intr-un stagiu post-mortem. De aici, in mod spontan sau prin intermediul unor persoane cu calitati mediumnice, corpul astral – si implicit spiritul caruia ii serveste ca anvelopa sau instrument – se manifesta persoanelor in viata sub forma de aparitie fantomatica.
Dintre parapsihologii din epoca post-spiritista, Hornell Hart este cel care, in 1956, a reiterat ipoteza dublului eteric, botezat de el „soul body” (=corpul sufletului). Hart postuleaza ca „soul body” exista obiectiv intr-un univers psihic cvadridimensional, diferit in principiu de universul fizic, si, in anumite circumstante, de tip psiho-afectiv si nu fizice, cele doua universuri se intrepatrund, prilejuind manifestari aparitionale. In raport cu gradul de interpenetrare, aparitiile capata aspecte dominant materiale sau semimateriale.
Conform teoriei lui Hart, aparitiile paranormale ale persoanelor in viata nu sunt altceva decat corpurile lor eterice „trimise”, voluntar sau involuntar, la distante mai mari ori mai mici fata de locurile unde se afla propriile corpuri fizice. Aceste proiectii sunt sesizate vizual de percipienti ca dedublari ale agentilor, dat fiind faptul ca dublul eteric copiaza forma corpului fizic. Dupa moartea corpului fizic, dublul eteric se separa si supravietuieste in universul psihic impreuna cu sufletul pe care-l „inveleste”, univers din care poate reveni si actiona temporar in lumea fizica, luand forme perceptibile, printre altele, vizual.
Referindu-se la teoria lui Hart, A. Patrut noteaza, pe buna dreptate, ca ea lasa neexplicate multe aspecte; de pilda, de ce aparitiile au haine si, uneori, sunt acompaniate de obiecte personale, sau de ce trasaturile aparitiilor nu sunt mereu identice cu „originalul”.
Pentru unii din cei care cred in supravietuire, aparitiile fantomatice ale decedatilor sunt lesne de explicat. Daca se admite ca un element subtil al persoanei subzista mortii fizice – indiferent cum este denumit acel element – atunci termenul „mort” ar trebui inlocuit cu cel de „dezincarnat”. Rationand pe mai departe in aceasta logica, intrucat defunctii nu sunt disparuti ci dezincarnati, rezulta ca ei se pot manifesta in raport cu cei vii. Astfel, daca dezincamatul doreste sa continue o activitate in viata pe care a parasit-o, sa-si manifeste niste insatisfactii sau sa comunice ceva celor vii, se va manifesta ca aparitie fantomatica.
„Un dezincarnat – afirma M. Curcio – poate pune stapanire pe materii organice imprastiate, flotante, si construieste o aparenta de corp terestru. Cei vii vor vedea atunci o forma evanescenta, imperfecta, mobila, luminescenta, cateodata figuri mai mult sau mai putin clare etc. Pe scurt fantome”.
Din punctul de vedere al adeptilor doctrinei reincarnarii, lucrurile par la fel de limpezi: aparitiile reprezinta spiritele (sufletele) umane ce traiesc „o viata intre vieti”, intr-un soi de interregn sau purgatoriu dintre incarnari succesive. Altfel spus, fantomele ar fi umbrele proiectate in lumea materiala de catre defunctii prinsi in tesatura reincarnarilor.