In ultimele clipe de viata ale lui Socrate, inainte de a-i fi administrata otrava, el continua sa intrebe: „Deja se face tarziu, cat de mult dureaza sa macine cucuta?” Prietenii sai plangeau si sufereau foarte mult, dar cand au auzit aceste cuvinte i-au spus: „Ai innebunit? Noi vrem sa traiesti mai mult si sa nu ne parasesti. Chiar l-am mituit pe cel care iti pregateste otrava pentru a te avea mai multa vreme alaturi de noi.”
Socrate a iesit afara si i-a strigat celui care macina otrava: „Se pare ca nu esti foarte priceput. Esti nou in aceasta meserie? Nu ai mai facut niciodata asa ceva? De ce dureaza atat de mult?”
Barbatul i-a raspuns: „Am facut acest lucru intreaga mea viata, dar pana acum nu am mai intalnit un om ca tine. De ce te grabesti? O macin incet astfel incat sa mai te poti bucura putin de viata. De ce esti atat de grabit sa mori?”
Socrate i-a raspuns: „Da, ma grabesc pentru ca doresc sa vad ce este moartea. Vreau sa vad daca eu ii voi supravietui sau nu. Daca nu voi supravietui, atunci totul s-a terminat – daca voi supravietui,  atunci moartea este terminata. De fapt, vreau sa vad cine moare: eu sau moartea!? Si cum pot vedea acest lucru daca inca sunt viu?”
In cele din urma lui Socrate i-a fost administrata otrava. Prietenii au inceput sa planga si mai tare. Iar Socrate le vorbea foarte linistit: „Simt ca picioarele mi-au amortit – sunt complet moarte. Dar, prieteni, va pot spune ca indiferent ca picioarele au murit, eu sunt inca viu. Acum mi-a amortit mijlocul, dar eu inca ma aflu aici! Si va vad pe toti cei care-mi plangeti alaturi!”
Socrate a continuat: „Nu mai plangeti! Mai bine observati tot ce se intampla! Acum aveti ocazia sa aflati ce se petrece in momentul mortii. Ah! Acum nu imi mai simt mainile; si de cate ori nu m-am identificat cu ele – aceleasi maini pe care acum nu le mai simt deloc.” Si asa a continuat pana la final: incet-incet, totul devine tacut.

„Dupa cateva clipe cred ca nu va voi mai putea spune nimic, dar eu inca sunt intact. Asa ca sa nu credeti ca daca nu voi mai putea vorbi, voi fi disparut. Din moment ce acum, dupa ce am pierdut atat de multe parti ale trupului, inca exist, atunci cum as putea disparea cand voi pierde si putinul care a mai ramas?”
Iar in ultimele sale momente. Socrate a spus: „Acestea sunt ultimele mele cuvinte, deoarece simt ca limba nu mai poate functiona. Dar acum inca pot spune ca eu exist.”