Maya este de obicei – desi nu complet exact – tradus drept „iluzie”. Cuvantul reflecta mai degraba ideea ca realitatea si timpul sunt doar o parte din Brahman, realitatea ultima. Viata si perceptia participa la aceasta realitate mai mare. Fiintele umane confunda realitatea cu visele lui Brahman. Conceptul de „maya” poate fi cel mai bine explicat prin mitul indian al lui Narada si Visnu.
Narada era un sfant indian care isi dedicase viata cunoasterii. Intr-o zi il intalneste pe Visnu, principala zeitate hindusa, si ii cere sa ii arate puterile magice ale mayei. Visnu este de acord si il roaga pe Narada sa-l urmeze, ceea ce Narada si face. Dupa ce merg o bucata buna, cei doi se pomenesc in desert. Soarele este atat de fierbinte, incat Visnu propune sa se opreasca pentru cateva minute sa se odihneasca. El se rasuceste apoi spre Narada, ii spune ca exista un sat in apropiere si il roaga sa se duca pana acolo, sa ia putina apa si sa i-o aduca. Narada consimte si pleaca. Ajunge la o casa din sat si ii deschide usa cea mai frumoasa fata pe care o vazuse vreodata. Se indragosteste la prima vedere, si ea ii impartaseste sentimentele.
Cei doi petrec mult timp impreuna si decid sa se casatoreasca. Narada discuta cu parintii ei, care sunt fericiti ca marele ascet a hotarat sa renunte la cautarea adevarului si sa intre in randul oamenilor alaturi de fiica lor. Este organizata o mare petrecere de nunta, si oamenii vin de peste tot din vecini sa-i sarbatoreasca pe tinerii insuratei. Narada si fata primesc o casuta la marginea satului si, curand, ea ramane insarcinata si apoi naste o frumoasa fetita. Parintii sunt atat de incantati, incat nu peste mult timp au deja alti doi copii, inca o fetita si apoi un baiat.
Totul merge cum nu se poate mai bine. Apoi, intr-o zi, vin furtunile. Urmeaza o inundatie masiva, apele cresc, si Narada priveste neajutorat cum toti copiii sai sunt luati de torent. In cele din urma, sotia sa este smulsa si ea din stransoarea lui si se ineaca sub ochii sai. El este silit sa o ia inot ca sa-si scape viata si pana la urma se refugiaza pe o stanca. Simte soarele batandu-i crestetul si treptat cade in nesimtire. In acest timp, aude o voce care il intreaba:– Unde e apa pe care trebuia sa mi-o aduci? Te astept de mai bine de jumatate de ora.
Vocea este a lui Visnu. Narada deschide ochii si priveste in jur. Inundatia a disparut. El se uita surprins. Zeul zambeste, apleaca din cap si spune:– Acum intelegi secretul mayei?