Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free) + prelucrare proprie
Leonardo da Vinci, marele maestru al Renașterii, se crede că s-ar fi putut fi născut dintr-o sclavă italiană pe nume Caterina. Un bilet recent descoperit, întocmit de tatăl lui Leonardo da Vinci, Piero, în noiembrie 1452, arată că acesta a emancipat o femeie sclavă pe nume Caterina. Savantul care a găsit documentul (Carlo Vecce, profesor de literatură italiană) a sugerat că ea este mama lui Leonardo.
Anunţul coincide cu publicarea romanului lui Vecce – „Il Sorriso di Caterina” („Zâmbetul Caterinei”) – o relatare fictivă a vieții mamei lui Da Vinci. Romanul lui Vecce arată puținele fapte asupra cărora oamenii de știință sunt de acord: da Vinci era copilul nelegitim al tatălui său cu o femeie cu statut inferior, iar mama lui se numea Caterina. Oamenii de știință sunt de acord cu aceste fapte din cauza unei alte descoperiri de arhivă făcute în 2016 de specialistul în Leonardo da Vinci, Martin Kemp.
Kemp a identificat o declarație fiscală din 1457 depusă de bunicul lui Leonardo, Antonio da Vinci, care a enumerat membrii familiei sale, inclusiv fiul nelegitim al lui Piero da Vinci, „născut din el și Caterina”. Acest document l-a determinat pe Kemp să identifice mama lui da Vinci drept orfană de 15 ani, Caterina di Meo Lippi.
Aceste două descoperiri de arhivă – emanciparea Caterinei de către Piero da Vinci și declarația fiscală a lui Antonio da Vinci – arată că Vecce și Kemp sunt de acord cu privire la mediul social al mamei lui da Vinci. Aceasta este o parte importantă din povestea vieții sale. Dacă da Vinci ar fi fost un fiu legitim, cariera sa profesională ar fi urmat-o pe cea a tatălui său, care era notar.
Da Vinci a fost recunoscut ca fiul tatălui său și a trăit cu bunicul său, dar ca şi copil nelegitim, cariera și pregătirea sa profesională trebuiau să se afle în altă parte. În loc să urmeze o carieră juridică, da Vinci a fost ucenic la Andrea del Verrochio, un aurar și pictor.
Sclavia a fost o parte intrinsecă a structurii sociale a Europei Renașterii și a fost bine documentată în registrele juridice. Documentul recent descoperit demonstrează cât de comună a fost sclavia în Europa Renașterii și cât de jos a ajuns la scara socială. Piero da Vinci – care trăia destul de bine, dar nicidecum la cel mai înalt nivel al ordinii sociale – deținea o femeie sclavă (Caterina) și își permitea să o emancipeze. Piero a făcut rost de un sclav circasian în gospodăria sa. Sclavii circasieni veneau din nord-vestul Caucazului, iar femeile erau celebre pentru frumusețea lor. Mulți circasieni erau musulmani, iar numele de „Caterina” era atribuit în mod obișnuit la convertirea la creștinism. Caterina se referă la Sfânta Ecaterina din Alexandria, o convertită romană care a devenit martiră.
Emanciparea sclavilor era o așteptare socială a carității creștine și avea loc adesea atunci când proprietarul le răsplătea atunci când un sclav „dovedise” ataşamentul faţă de stăpân. Acest lucru ar putea avea legătură cu vechimea lor în serviciu sau – probabil în cazul Caterinei – cu nașterea unui fiu. Acești oameni au dispărut adesea din evidențe după emancipare. Cu siguranță că este posibil ca emanciparea Caterinei să fi urmat nașterii fiului ei, Leonardo, dar arhivele nu ne mai oferă răspunsuri. Probabil că nu există nicio modalitate de a spune care a fost soarta Caterinei.
Sursa (traducerea şi adaptarea proprie): theconversation.com