Miracolul de la Calanda este un eveniment care a avut loc in Calanda (Spania) in anul 1640, conform unor documente din secolul al 17-lea. Conform acestui miracol, piciorul unui fermier a crescut la loc, dupa ce, in urma cu 2 ani, fusese amputat. Cum a fost posibil acest lucru?
De la un banal accident…
In iulie 1637, Miguel Juan Pellicer, un tanar de 20 de ani din Calanda (Spania) lucra ca muncitor in agricultura la Castellon (60 de kilometri de Valencia), la ferma unchiului sau. In timp ce impingea o caruta cu asini, Miguel a cazut, si o roata a carutei a trecut peste piciorul drept, fracturandu-i tibia. Ajuns la spitalul din Valencia, a stat doar 5 zile pentru ingrijiri medicale, caci tanarul se decisese sa aiba parte de un tratament la un spital din Zaragoza, dedicat Madonei din Pilar, pentru care el avea o mare afectiune. Pentru a ajunge la acel spital (aflat la o distanta de 300 de kilometri), el a luat-o pe jos (chiar cu tibia fracturata), calatorie care i-a luat numai putin de 50 de zile.
…tanarul ramane fara un picior
Cand a ajuns acolo, doctorii au observat ca piciorul se afla intr-o stare avansata de gangrena, asa ca au luat decizia amputarii piciorului drept, la aproximativ 30 de centimetri deasupra genunchiului. Desi pacientul a fost „anesteziat” cu alcool (mai pe scurt „bine imbatat”, asa cum se practica in zilele acelea), el a suferit extrem de mult in timpul operatiei, strigand-o cu multa fervoare pe Madonna din Pilar. Dupa operatie, ciotul ramas a fost cauterizat cu foc.
Tanarul se apuca de cersit

Tanarul a stat in spital cateva luni pana cand in primavara anului 1638 a primit un picior de lemn care sa-i inlocuiasca piciorul taiat. A parasit apoi spitalul si urmatorii 2 ani i-a petrecut cersind pe strazile din Zaragoza. El a primit chiar si autorizatie din partea Sanctuarului dedicat Madonnei din Pilar. In fiecare seara el cerea celor care lucra in sanctuar sa-i ofere sfantul maslu ramas, pe care-l folosea pentru ungerea ciotului de picior ramas, avand convingerea si increderea ca Fecioara Maria il va ajuta.
Miracolul piciorului
La inceputul anului 1640, el paraseste Zaragoza si se intoarce acasa la parintii sai, in Calanda. Nefiind capabil sa lucreze, el a continuat sa cerseasca prin satele invecinate, pe spatele unui catar. Multi oameni au fost atunci martori ca piciorul sau drept ii lipsea.
Pe 29 martie 1640, Pellicer s-a dus sa se culce. Întrucat patul sau era ocupat de un soldat dintr-o garnizoana ce se afla in Calanda, tanarul s-a dus sa se culce intr-un pat provizoriu din camera parintilor sai. Mama sa inca nu se culcase, dar cand o facu, si trecu pe langa patul baiatului sau, dupa patura cu care era invelit observa doua picioare. Gandindu-se ca in pat nu era baiatul sau, ci soldatul, dadu deoparte patura si inmarmurit vazu ca era fiul ei! Cu doua picioare sanatoase! L-au strigat pe Miguel sa se trezeasca, iar dupa ce o facu, acesta le povesti parintilor sai ca visase ca se afla la Sanctuarul Madonei din Pilar si isi ungea ciotul de picior cu sfantul maslu, asa cum o facuse si inainte. Mai incolo, atat tanarul cat si parintii sai, au ajuns la concluzia ca piciorul drept a crescut la loc ca urmare a interventiei Madonnei din Pilar.
Vestea se raspandi in tot orasul, iar apoi tanarul, impreuna cu parintii sai se dusera in pelerinaj la Sanctuarul Madonnei din Pilar din Zaragoza, pentru a-i multumi Fecioara Maria pentru acest miracol. In acelasi an, o comisie prezidata de arhiepiscopul orasului Zaragoza, a inceput cercetarea miracolului. La dosar s-au strans marturiile a peste 24 de martori credibili, din Zaragoza si din Calanda, care au confirmat ca tanarul nu mintea, iar dupa 1 an de zile de cercetari, la 27 aprilie 1641, arhiepiscopia din Zaragoza a recunoscut oficial existenta miracolului.