Pe linia necesitatii reactualizarii realiste a diferitelor cunoasteri care au suferit in timp inerente deformari, datorita imaginarii anumitor reprezentari care sa fie mai accesibile intelegerii oamenilor neinstruiti, survine desigur si necesitatea unei alte afirmatii categorice: Dumnezeu, Creatorul Universului, Unicul, Atotputernicul nu a fost nicicand o fiinta cu trup uman. In vechiul text ebraic al Bibliei s-a imaginat alegoric – pentru multimile de oameni simpli – un mod intru totul simbolic al crearii omului („Facerea”, cap.1, v.27):
„Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie.”
In schimb, vechiul text ebraic „Zohar”, la fel de sacru, dar destinat numai castei celor instruiti, a detaliat in mod cu totul realist felul in care trebuie inteleasa aceasta „asemanare la chip” – transcendentala si nu carnala – ce a stat la baza creatiei omului:
* „Cand Adam, primul nostru tata, locuia in gradina Edenului, era imbracat, cum este in cer, cu un vesmant facut din lumina superioara (…)
* (…) pielea, carnea, oasele, venele, nu sunt pentru noi decat un vesmant, un voal, caci in interior este misterul omului ceresc. Astfel ca in omul pamantean, Adamul ceresc este interior… Acesta este sensul in care s-a spus ca Dumnezeu a creat omul dupa chipul sau.
* Dar trebuie sa deosebim pe omul de sus (n.n.: din cer) de omul de jos.”

Asadar, in zilele noastre, este cu totul evidenta necesitatea inlocuirii atat a notiunii, cat si a reprezentarii antropomorfice a Divinitatii Creatoare, cu o notiune si o reprezentare superioara, cat mai apropiata de realitatea cosmica a „Atotputernicului divin”: o sfera uriasa, infinita, din cea mai pura esenta spirituala, care este „stiinta stiintelor”, Absolutul gandirii, al Iubirii, al vointei, Sursa eterna a creatiei si a tuturor energiilor.