Imgine: pixabay.com (Commons Creative – free)
Sunt tot mai multe cazuri în lume care ne arată faptul că mai există cel puţin o lume invizibilă (dacă nu mai multe), lume pe care majoritatea dintre oameni nu o poate observa. O putem numi „lume invizibilă” sau „univers paralel”, dar e posibil să fie acelaşi lucru.
Iată două cazuri alese la întâmplare, care demonstrează existenţa acestei lumi paralele. Gwyneth s-a născut la începutul anilor ’50 şi a crescut într-o zonă rurală din sudul Ţării Galilor. De când se ştie, a visat cu ochii deschişi” – după cum spune ea. Aceste vise se refereau la „oameni ciudaţi, care, fie că treceau prin dormitorul meu, fie că pur şi simplu stăteau şi se uitau la mine”.
Fata a învăţat să-şi filtreze aceste percepţii vizuale sau sonore pe care ceilalţi nu le aveau, mai ales când familia i-a spus că ar fi bine să-şi tempereze imaginaţia dacă vrea să nu aibă probleme. Dar asta nu a ajutat-o să elimine complet toate experienţele ei stranii.
Gwyneth a fost consultată de mai mulţi doctori, concluzia fiind că are o epilepsie de lob temporal. A fost supusă unui barbar tratament de şoc, considerat folositor pentru vindecarea acestei maladii. De pe urma lui s-a ales cu nişte migrene îngrozitoare. Epilepsia pare a fi explicaţia medicală pentru lucrurile stranii povestite de „epileptici” – sentimente ciudate, voci venind de nicăieri (considerate, bineînţeles, anormale) şi viziuni greu de acceptat (care sunt imposibile dacă percepem realitatea în modul în care o facem în mod obişnuit).
Un alt caz este cel al unei alte femei din Liverpool, care la vârsta de aproximativ 6 ani, când mergea pe stradă, vedea tot felul de oameni – unii pluteau ca şi când ar fi păşit pe un trotuar invizibil situat la câţiva zeci de centimetri de pământ. Nimeni altcineva nu-i vedea, iar în momentul în care şi-a dat seama de acest lucru a devenit la rândul ei incapabilă să-i vadă sau, aşa cum spune ea, „pur şi simplu am încetat să-i mai văd”.