Pe 12 aprilie 1961, Iuri Gagarin devenise primul om în spațiul cosmic, la bordul unei nave spațiale sovietice. Statele Unite au fost șocate de acest lucru și, 6 zile mai târziu, NASA a transmis în sfârșit Congresului un raport cu privire la planul propus de explorare a spațiului cosmic. Zborul lui Gagarin a transmis, evident, unde de șoc prin agențiile spațiale și de securitate din SUA. Americanii știau că sovieticii erau avansaţi în tehnologia spațială, iar SUA nu era nici măcar aproape de a trimite un om pe orbită.
Fiul premierului sovietic Nikita Hrușciov, Serghei Hrușciov, a dezvăluit următoarele: la summitul de la Viena, preşedintele american Kennedy i-a propus în secret şefului comunist al URSS, Hrușciov, ca Statele Unite și Uniunea Sovietică să-și unească programele spațiale pentru a ajunge împreună pe Lună. Hrușciov l-a refuzat pe Kennedy, pentru că se temea că America ar putea afla prea multe secrete tehnologice utile de la ruși (care erau, în mod clar, mai avansaţi).
În august 1963, Kennedy s-a întâlnit cu ambasadorul sovietic Anatol Dobrinyin în Biroul Oval și a făcut din nou oferta. De data aceasta, Hrușciov a luat-o mai în serios, dar în cele din urmă a respins-o. Apoi, în toamna lui 1963, Kennedy s-a întâlnit cu şeful NASA, James Webb, pentru a discuta propunerea.
Pe 20 septembrie 1963, Kennedy a surprins întreaga lume când a mers în fața Adunării Generale a Națiunilor Unite și și-a repetat surprinzător oferta de cooperare, pentru prima dată în public: „În sfârșit, există un domeniu în care Statele Unite și Uniunea Sovietică au capacitatea de a coopera: explorarea spaţiului cosmic. Includ printre aceste posibilități și o expediție comună pe Lună. Spațiul cosmic nu oferă probleme de suveranitate; prin rezoluția acestei adunări, membrii Națiunilor Unite au renunțat la orice revendicare a drepturilor teritoriale în spațiul cosmic sau asupra corpurilor cerești și au declarat că se vor aplica dreptul internațional și Carta Națiunilor Unite. De ce, așadar, primul zbor al omului către Lună ar trebui să fie o chestiune de competiție națională? De ce ar trebui Statele Unite și Uniunea Sovietică, în pregătirea pentru astfel de expediții, să se implice în eforturi duble de cercetare, construcție și finanţare? Cu siguranță ar trebui să analizăm dacă oamenii de știință și astronauții din cele două țări ale noastre nu pot lucra împreună la cucerirea spațiului cosmic, trimițând pe Lună nu reprezentanții unei singure națiuni, ci reprezentanții țărilor noastre”.
Presa occidentală a fost foarte precaută cu privire la propunerea lui Kennedy. Multe articole au apărut împotriva ideii de a coopera cu un inamic din „războiul rece”, cum era atunci URSS. Guvernul sovietic nu a făcut niciun comentariu oficial asupra discursului sau ofertei lui Kennedy, iar presa sovietică a rămas la fel de tăcută. Dar, de departe, cele mai puternice obiecții au venit din interiorul Congresului SUA. Dar, o opoziţie și mai puternică, a venit din partea unui aliat politic apropiat al președintelui și vicepreședintelui – congresmanul democrat Albert Thomas din Texas. Kennedy l-a liniştit pe congresman asigurându-l că programul spaţial american va continua, indiferent de rezultatul negocierilor cu sovieticii.