Mariner 9 (ce-a făcut parte din programul Mariner al NASA) a fost o sondă spațială lansată în 1971 şi care a contribuit foarte mult la explorarea planetei Marte. O descoperire foarte interesantă a lui Mariner 9 a fost o formațiune geometrică foarte ciudată aflată în apropierea Regiunii Polare de Sud. Denumit în mod informal „Orașul Incaş” de către oamenii de știință de la NASA, originea sa nu a fost niciodată înțeleasă, deși majoritatea cercetătorilor au încercat (și nu au reușit) să-i atribuie o origine naturală.
Dune de nisip, formaţiuni create prin injecții de rocă topită sau „sedimente moi” în fisurile subterane care s-au întărit ulterior și apoi au fost expuse la suprafață de eroziunea eoliană – toate au fost oferite ca posibile explicații. NASA a explicat astfel teoriile geologice în 1998: „Interpretări posibile care au fost oferite pentru a explica crestele includ următoarele: (a) dune antice de nisip care au fost îngropate de gheața polară și de depozite de praf și care au fost cimentate; (b) formaţiuni alcătuite din nisip și pietriș, care s-au infiltrat în fisurile din depozitele stratificate polare; (c) formaţiuni alcătuite din nisip, care a fost injectat în depozitele stratificate polare de dedesubt sau (d) formaţiuni magmatice, compuse din magmă solidificată (rocă topită) injectată în crăpăturile din depozitele stratificate polare. În orice caz, crestele au fost expuse aerului, deoarece vântul a îndepărtat materialele polare stratificate mai puțin rezistente”.
Însă, unii cercetători cred că „Orașul Incaş” de pe Marte este unul artificial, invocând asemănarea lor cu ruinele parțial îngropate de pe Pământ. Structurile antice, cum ar fi ruinele de lângă Ashur, Irak, au o asemănare izbitoare cu „Orașul Incaş”. Imaginile regiunii luate de o altă navă spaţială NASA (Viking 2) au fost neconcludente, dar în 1998 și din nou în 2002, sonda spațială Mars Global Surveyor a obținut imagini mai noi și cu o rezoluție mai bună ale „Orașului Incaş” și ale zonei din jurul lui. Aceste imagini au oferit impresia unor formațiuni îngropate, rectilinii, asemănătoare ruinelor parțial îngropate de pe Pământ, nefiind doar o iluzie optică.
„Orasul incas” de pe Marte
Un prim-plan spectaculos al crestelor a dezvăluit că orice a cauzat aceste ridicări a fost complet îngropat sub un strat de nisip și gheaţă. De asemenea, ele au dezvăluit un nou mister. Imaginea cu nr. MOC-7908 a arătat nu doar structura de bază a orașului incaş, dar a arătat și câteva pete neașteptate, de culoare neagră. Nimeni, nici măcar NASA, nu s-a putut aventura cu o explicație pentru ele. „Petele întunecate sunt enigmatice”, se spune în comunicatul de presă NASA. „Petele au o dimensiune de aproximativ 20 până la 100 de metri. Ar putea fi bolovani mari sau grupuri de pietriș care erau suficient de calde încât să nu rețină gheața/zăpada pe suprafața lor. Alternativ, ar putea fi dune de nisip mici, întunecate”. Aceste „pete de leopard” au fost văzute în altă parte pe Marte și până în prezent nu există o explicație viabilă pentru ele.
„Pete de leopard” din „Orasul incas” de pe Marte
Criticii au sărit pe noile imagini, susținând că „au dovedit” că orașul incaş nu este artificial. Însă orice a cauzat crestele, era evident că ele erau remarcabil de asemănătoare cu structurile artificiale îngropate de pe Pământ, cum ar fi fortăreața Khorezmian de la Koi Krylgan kala în Uzbekistan. Când fortăreaţa a fost survolată pentru prima dată în anii 1950, se presupunea că este un crater de impact datorită formei sale circulare și ale crestelor îngropate. Săpăturile ulterioare de către arheologi au arătat că este o structură circulară extinsă care a fost îngropată de nisipurile timpului.
Complexul de la Koi Krylgan Kala (Uzbekistan)